De atata amar de vreme citesc povesti cu cocalari, cu idioti, cu grobieni de la munte, mare, oras, practic de peste tot. Aud prieteni si cunostinte povestind cum au fost martori la fel de fel de intamplari care sfideaza bunul simt si buna crestere. Si ce-i drept, m-am cam saturat sa vad ca idiotii au castig de cauza in fata omului civilizat.

In sfarsit am gasit un triumf al civilizatiei, o reactie de om normal deranjat de  stupizii din jur. Daca am fi mai multi care am reactiona ca Mihai Berariu (aveti mai jos un fragment din povestea lui), poate s-ar mai rari povestile cu idioti si ar aparea mai multe povesti despre prosti care au fost pusi unde le era locul.

(…moldavii puseseră două din rogojinile lor taman pe umbra ce o dădea deosebita mea umbrelă. Atâta mi’a fost . Brusc am simţit că mă cuprinde o furie mistuitoare. ’fectiv mi s’a întunecat privirea. Fără să mă ridic de pe şezlong zic : Alo, şefu !. Nimic. Mai bag, mai tare : Şefu, se aude ? Iarăşi nimic. Zic tare dă tot : Băi ’nea, ce dracu faceţi !?…)

No related posts.