Despre voluntariat sau cum ajungi sa fii uman
dradezar | Diverse, Personal | February 26th, 2009 | No Comments »
Am inceput sa fac voluntariat in facultate in ideea “acumularii de experienta”, m-a prins atat de tare incat am continuat sa merg in acel spital de psihiatrie timp de 2 ani, aprope zilnic si am facut de toate. Am avut noroc de oameni care m-au indrumat si care au avut incredere in mine. In urma mea se vedeau lucruri, oamenii aceia chiar aveau nevoie de cineva cu care sa vorbeasca, care sa ii ajute, sa le aduca aminte cum e sa te ingrijesti de tine si de cei din jur. Dupa cateva luni uitasem de intrebarile tehnice. Oricat ar fi fost de bolnavi cei cu care lucram pentru mine erau oameni care aveau nevoie de ajutor, carora nimeni nu le mai spusese poate de ani de zile o vorba buna.
M-am angajat si am cautat la randul meu voluntari. Ne bazam pe studenti, se oferea contract de voluntariat, posibilitatea de a veni cu ideii de activitati, adeverinte pentru facultate, recomandari pentru viitoare job-uri, program flexibil, indrumare. Au sunat trei oameni, a venit pana la sediu unul singur si nici unul nu a facut nici macar o ora de voluntariat.
In fiecare an, in cadrul aceluiasi ONG vin voluntari de prin alte tari care nu se dau la o parte nici de la cele mai putin placute si grele munci. Cu toate ca nu stiu limba, sunt tineri care nu au nici cea mai vaga idee despre legislatia sau problemele sociale din Romania atunci cand ajung, fac tot posibilul sa se descurce. Nu va imaginati ca sunt niste tocilari care muncesc ca magarii zi lumina si apoi se duc acasa si dorm, sau ca sunt copii de bani gata care primesc de la parinti o renta lunara. Majoritatea vin aici cu banii stransi dupa ce au lucrat in timpul liceului. Sunt oameni care se distreaza, care in timpul liber ajung sa ne cunoasca tara mai bine decat o cunosc multi dintre concetatenii nostrii si carora intamplator le pasa si ca in jurul lor sunt oameni care au nevoie sa li se intinda o mana.
Nu scriu pentru a face elogiul voluntarului strain ci pentru ca ma tot intreb si intreb pe oricine: de ce nu fac romanii volunatriat? Traim intr-o tara saraca e drept, suntem obligati sa ne folosim timpul pentru a castiga banii necesari fiecarei zile. Dar in spatele voluntariatului exista o logica simpla. Daca fiecare si-ar sacrifica 4 ore pe saptamana pentru a ajuta cu ce si cum poate pe altul(si aici chiar nu ma refer la bani), poate ca urmatoarele generatii ar fi ceva mai responsabile, ar avea notiuni mai bine inradacinate de igiena si bun simt, ar mai citi si altceva decat reviste mondene, ar fi interesate si de altceva decat de manele, cluburi si malluri, nu ar mai fi albiile raurilor pline de pet-uri de plastic si gunoaie.
E o vorba care spune ca dar din dar se face rai, chiar am vazut asta intamplandu-se si asta mi-as dori si pentru copii mei, sa vada ca din mainile si sufletul lor se face rai, sa vada ca oamenii din jurul lor sunt oameni nu roboti corporatisti.
Nu sunt dintre cei care au idealuri de pace si bunastare universala, stiu foarte bine ca suferinta va exista atata timp cat va exista viata. In schimb sunt dintre cei care se incapataneaza sa creada in umanitate.
Daca ti-a placut articolul, te rugam sa pui un link catre el:
No related posts.


Leave a Reply