Dragă cetitoriule, voiu a-ţi vorovi în ceste rânduri de o osebită scriere ce mult mi-a bucurat simţirea şi m-a luminat în cele ce s-au petrecut odinioară. Căci pana izvoduitorului ăstui op de zilele unui rege grăieşte. De zilele sale şi ale slujitorului său, dinţarul regal şi prieten la nevoie, precum în leatul nostru greu a mai găsi unul asemeni.

Viaţa lui Carol I, căci despre el se-aduce vorba, povestită de Joseph Strauss, dinţarul neamţ venit să-i fie alături, dimpreună cu motanul său Siegfried (motan şi scriitor, deopotrivă, pe măsura marelui său confrate Behemot) işi caută rostul într-o ţară veche încâlcită între rosturi noi, într-un Bucuresci sulemenit turceşte şi înveşmântat franţuzeşte, trăind nemţeşte şi grăind anapoda, vaviloneşte.

Deşi personagiul de marcă e regele, celălalt îşi va duce zilele în faţa ochilor noştri, cu bune şi cu rele, cu mirări şi încrâncenări, cu icnete şi zâmbete, în papucii săi şi privind spre Coroană.

I pak voiu a-ţi spune… că dacă vorbele mele ţi-au adus aproape ăle vremuri, nu sta pe gânduri şi rostuieşte degrabă tomul ce “Zilele regelui” se numeşte şi-l are ca părinte pe Florian Filip şi nu-l lăsa din mână până ce nu-l vei fi isprăvit.

No related posts.