Cat am stat in zona de elita a Sibiului ( recte Mihai Viteazu) mergeam mai rar in oaza cu apa vie,sa ma incarc cu energie, Piata Mare ! Intotdeauna m-a fascinat modul in care noul se impleteste cu acel il vecchio plin de farmec.
Iaca-ta-ma mandra prin targ, dau o raita pe la Galeriile comerciale Pacea (s-a vrut un proiect maret, deocamdata seamana a Dumvrava II si sa speram ca nu va fi un fiasco total), ascult muzica menestrelilor moderni, fara a fi bronzati, ce delecteaza ascultatorii cu o muzica fina si deschid ochii spre visare si inima spre incantare.
Lume multa, ca la targ, Targul Olarilor. Pe langa marile branduri cu iz de export ( Cucuteni, Horezu) sunt si noile branduri:Corund, Harghita si daca dau un ochi mai bine, judetele ce vor autonomie ( vulgul de rand, oare, stie ce vor politicienii de mucava ?) sunt majoritari prin tarabe si produse.
Nu am putut sa nu imi amintesc de dulcea copilarie cand am vazut paserele din lut ce frumos graiau din fluier ( functie de maiestria celor ce la manuiau), bostanei pe post de felinar ( na! pe toata “seceta” aceasta financiara m-am pricopsit cu unu’ si l-am adus acasa), blide de lut de iti luau ochii prin forme si culori, vaze, oale de sarmalute ( aoleu cate retete si mici secrete de bucatarie mi-a fost dat sa aud la minunatul fel de bucate) si cam tot ce iti pofteste inima si imaginatia.
In contra-partida in Piata Mica lume de balci, targul mestesuraresc al rromilor cu lumea lor colorata, cozonaci secuiesti, turta dulce cu oglinda, acadele rasucite.

Plin de viata, Sibiuil, la ceas de mare targ !

No related posts.