Nu stiu daca ati oprit vreodata aceasta cursa nebuna a vietii voastre, pentru a va roti privirea, vreme de o secunda,doua, in jur, catre cei care stau cu ochii flamanzi de chipuri familiare, care sa le ofere macar un zambet… Nu stiu daca este este bine sau rau, dar eu fac asta adesea, si mi-am facut un legamant cu mine, ca indiferent de situatie, sa nu uit niciodata acele cuvinte simple, ca “buna ziua”, “multumesc”,”ce faceti?”, care uneori pot avea un efect magic asupra unora dintre noi.
De sarbatori, eu una, in ciuda varstei pe care o am, inca imi incarc bateriile pentru inca un an de hopuri, colindand de Craciun, impreuna cu inca 4 persoane, cu diferite meserii, chiar bine situate financiar, dar care adora, ca si mine, sa priveasca ochii plini de recunostinta a batranilor iesiti in prag, si a tuturor celor care inca mai au un strop de lumina in suflet.
Durerea cea mai ascutita insa, o simt atunci cand in unele dintre aceste priviri, vezi cum urletul singuratatii lasa urme si cearcane adanci…Oare cand incetam sa fim umani si incepem sa judecam pe cei din jur din postura cel putin ciudata daca nu ipocrita, de magistrati ai moralei? Cand unele porti ale vecinilor dintr-o anumita zona, se deschideau, vedeam cu uimire dovada ca de mult nu isi mai calcau pragurile…batrani cu maini tremurande, zambeau stanjeniti cu o punguta de nuci si mere, ca sa ne daruiasca drept multumire, pentru ca le-am batut la poarta, si in apropierea lor, vecini, mai tineri sau mai norocosi sa ii aiba pe cei dragi langa ei, priveau cu superioritatea avutului, acele maini batrane care daruiau cu atata drag din putinul lor….
Doamne, oare de ce, macar acum, cand ar trebui sa fim mai dulci la privire si la suflet, de ce si acum nu putem sa dam dovada de un strop de umanitate si sa chemam la masa noastra un suflet singur?
Nu vreau sa pozez eu in acel tip de judecator al celor din jur, dar va spun sincer, o seara de “Leri Ler” la usa unui om singur, nu aduce alinare si lumina doar acelui suflet, ci va garantez ca si voua, celor care ii bateti la usa si ii calcati pragul cu inima deschisa.
Doresc tuturor ca niciodata sa nu guste din amarul bucatelor unei mese fara cineva care sa iti ureze pofta buna, si nici acel dureros sunet al linistii singuratatii sa nu il auziti vreodata, pentru ca este poate, cel mai dureros zgomot pe care l-ati suportat vreodata.
Craciun Fericit, si un An nou plin de intelepciune si bunatate!!!

No related posts.