Blog Deschis … acum tu dai tonul! » dradezar

Cele mai frumoase lucruri nu vin intotdeauna si frumos ambalate

dradezar — Tue, 21 Apr 2009 07:01:52 +0000

Este una dintre cele mai mari si mai frumoase surprize pe care le-am avut in ultima vreme. Susan Boyle are o voce exceptionala si mai mult decat atat pune suflet nu gluma. Nu vreau sa ma lansez in vreo peroratie legata de relatia dintre aspectul si varsta ei si efectele lor sociale, n-am chef sa ma deprim asa de dimineata. Pur si simplu femeia asta cu aspect de gospodina are un real potential de a ne zdruncina prejudecatile si obtuzitatea mentala. Sper sa va placa: http://www.youtube.com/watch?v=lBTVdnWj1hM

Post from: Blog Deschis ... acum tu dai tonul!

Cele mai frumoase lucruri nu vin intotdeauna si frumos ambalate

No related posts.

Rezultatele educatiei cu facaletul

dradezar — Sat, 14 Mar 2009 07:53:24 +0000

O adolescenta de 15 ani a omorat asistenta maternala care o avea in grija dandu-i de 8 ori cu toporisca in cap. In declaratie spune ca a facut asta de frica sa nu fie batuta din nou pentru ca mama adoptiva dupa cateva palme s-a dus sa ia facaletul. O varianta ar fi ca era un copil de la orfelinat cu probleme de atasament si capacitate slaba de autocontrol.

Am avut de-a face cu adolescenti din astfel de medii. Sunt egoisti, nu au cum sa aiba incredere in cineva, sunt rai de gura, de cele mai multe ori se au rau cu scoala. Dar nu omoara pe nimeni! Dimpotriva, unii dintre ei, daca strigi un pic sau ridici palma spre ei baga capul intre umeri precum cateii vagabonzi. Varianta ca intr-adevar a fost batuta si ii era groaznic de frica ridica mai multe intrebari. Cat de batuta a fost in toti anii petrecuti in acea familie? Cat de terorizata psihic? Cat de frica ii putea fi de mama adoptiva? Raspunsul la intrebarile astea nu poate fi dat de nimeni in asa fel incat sa fie relevant. Un lucru e sigur, viata acestui copil e distrusa.

Ea ar putea fi un exemplu pentru toate celelalte asistente maternale care trateaza copii pe care ii au in grija mai rau decat isi trateaza animalele de casa, pentru toata hoarda de asistente sociale care ar trebui sa verifice aceste mame surogat si nu o fac, pentru toti nenorocitii de psihologi care de frica sa nu se puna rau cu sefii sau de lene nu purica femeile astea pe toate partile si mai ales pentru directorii de la Protectia Copilului care isi dau salarii de sute de milioane pentru care fac numai lucrurile de suprafata. Cel mai probabil nu se va intampla asa. Lucrurile vor fi rezolvate simplu, copilul asta va fi inchis sau trimis la un spital de psihiatrie inchisoare si toata povestea va fi uitata. Dar cu siguranta va mai urma una care ne va surprinde la fel de tare.

Post from: Blog Deschis ... acum tu dai tonul!

Rezultatele educatiei cu facaletul

No related posts.

Despre voluntariat sau cum ajungi sa fii uman

dradezar — Thu, 26 Feb 2009 07:02:27 +0000

Am inceput sa fac voluntariat in facultate in ideea “acumularii de experienta”, m-a prins atat de tare incat am continuat sa merg in acel spital de psihiatrie timp de 2 ani, aprope zilnic si am facut de toate. Am avut noroc de oameni care m-au indrumat si care au avut incredere in mine. In urma mea se vedeau lucruri, oamenii aceia chiar aveau nevoie de cineva cu care sa vorbeasca, care sa ii ajute, sa le aduca aminte cum e sa te ingrijesti de tine si de cei din jur. Dupa cateva luni uitasem de intrebarile tehnice. Oricat ar fi fost de bolnavi cei cu care lucram pentru mine erau oameni care aveau nevoie de ajutor, carora nimeni nu le mai spusese poate de ani de zile o vorba buna.
M-am angajat si am cautat la randul meu voluntari. Ne bazam pe studenti, se oferea contract de voluntariat, posibilitatea de a veni cu ideii de activitati, adeverinte pentru facultate, recomandari pentru viitoare job-uri, program flexibil, indrumare. Au sunat trei oameni, a venit pana la sediu unul singur si nici unul nu a facut nici macar o ora de voluntariat.

In fiecare an, in cadrul aceluiasi ONG vin voluntari de prin alte tari care nu se dau la o parte nici de la cele mai putin placute si grele munci. Cu toate ca nu stiu limba, sunt tineri care nu au nici cea mai vaga idee despre legislatia sau problemele sociale din Romania atunci cand ajung, fac tot posibilul sa se descurce. Nu va imaginati ca sunt niste tocilari care muncesc ca magarii zi lumina si apoi se duc acasa si dorm, sau ca sunt copii de bani gata care primesc de la parinti o renta lunara. Majoritatea vin aici cu banii stransi dupa ce au lucrat in timpul liceului. Sunt oameni care se distreaza, care in timpul liber ajung sa ne cunoasca tara mai bine decat o cunosc multi dintre concetatenii nostrii si carora intamplator le pasa si ca in jurul lor sunt oameni care au nevoie sa li se intinda o mana.

Nu scriu pentru a face elogiul voluntarului strain ci pentru ca ma tot intreb si intreb pe oricine: de ce nu fac romanii volunatriat? Traim intr-o tara saraca e drept, suntem obligati sa ne folosim timpul pentru a castiga banii necesari fiecarei zile. Dar in spatele voluntariatului exista o logica simpla. Daca fiecare si-ar sacrifica 4 ore pe saptamana pentru a ajuta cu ce si cum poate pe altul(si aici chiar nu ma refer la bani), poate ca urmatoarele generatii ar fi ceva mai responsabile, ar avea notiuni mai bine inradacinate de igiena si bun simt, ar mai citi si altceva decat reviste mondene, ar fi interesate si de altceva decat de manele, cluburi si malluri, nu ar mai fi albiile raurilor pline de pet-uri de plastic si gunoaie.
E o vorba care spune ca dar din dar se face rai, chiar am vazut asta intamplandu-se si asta mi-as dori si pentru copii mei, sa vada ca din mainile si sufletul lor se face rai, sa vada ca oamenii din jurul lor sunt oameni nu roboti corporatisti.
Nu sunt dintre cei care au idealuri de pace si bunastare universala, stiu foarte bine ca suferinta va exista atata timp cat va exista viata. In schimb sunt dintre cei care se incapataneaza sa creada in umanitate.

Post from: Blog Deschis ... acum tu dai tonul!

Despre voluntariat sau cum ajungi sa fii uman

No related posts.