Ma uit uneori cat de usor le este unora sa treaca prin viata, indiferent de cat de multe victime nevinovate fac in urma lor… Ii vezi radiind de fericire ca isi ating scopurile lor aparent marete (pentru capacitatea lor de perceptie), dar in realitate mici si meschine.
Sunt tot mai des intalniti indivizii capusa, care bazati doar pe doza lor enorma de tupeu si prostia drept stindard, agaseaza pe cei mai putin dotati cu aceste “atuuri”, pana ajung sa isi simta fundul gadilat de caldura locului pentru care au ravnit si pentru care au facut atata exces de idiotenie. Atunci, satisfacuti pana in cea mai adanca fibra a muschiului lor infoiat de atata fala, isi lafaie cu zambet larg si superior intreaga lor splendoare, pierzand din vedere ca orice culme de val ascunde sub ea un hau nimicitor, care, daca nu ai ajuns acolo bazat, cel putin pe un efort sustinut si de altceva decat de sabotarea celorlalti sau de aptitudinea de gropar, te va duce sigur si rapid in acel abis al anonimatului, acolo de fapt unde ar fi si locul genului acesta de zmei.
Este trist sa vezi oameni care, constiinciosi, acumuleaza o viata intreaga valori morale si cunostinte, pentru a-si atinge steaua, pe care stau cu ochii pironiti ani si ani la rand, si cand mai au putin si visul lor este pe cale de a se realiza, apare cate un bobarnac de acest gen, care in viata lui nu a stiut ca o carte se si poate citi nu numai colora, si se agatza cu zambet stirb si sfidator de biata celesta, si in prostia lui nu face decat sa o indeparteze de bietul muritor….de ajunge, amaratul visator, sa planga cu fruntea in palme, blestemand ziua cand s-a nascut cu handicapul de a fi om…
Ne invatam copiii ca oamenii sunt rasa superioara ce salasluieste pe aceste meleaguri terestre, dar realitatea cotidiana incepe sa contrazica din ce in ce mai mult aceasta teorie…Ipocrizia, falsitatea, cruzimea, jocurile de culise si multe alte caracteristici din ce in ce mai pregnante ale rasei noastre, fac din aceasta sublima suprematie doar o utopie, pentru ca deja multi dintre semenii nostri nu mai au nimic in comun cu umanul pe care il revendica drept baza a speciei lor…
Recunosc, eu inca ma erijez uneori in justitiarul care vrea in nebunia lui sa lupte pentru adevaratele valori morale, care ar trebui sa existe intr-o societate, neavand pretentia ca eu sunt un bun exemplu, ci doar ca as putea ajuta la sprijinirea altor biete suflete care sunt covarsite de invazia hoardelor de bobarnaci cu tupeu… Nu reusesc de fiecare data sa ajut, in masura in care imi doresc, pentru ca sunt momente in care si pe mine ma coplesesc idioteniile acestui gen de indivizi si imi mai curma din elan, pur si simplu obosindu-ma pana la limita..:(, dar macar imi linistesc sufletul cu ideea ca am incercat inca o data sa lupt cu aceste mori de vant imense….
…” Unde esti tu Tepes Doamne, /ca punand mana pe ei/sa mi-mparti in doua cete/de smintiti si de misei…”
