Blog Deschis … acum tu dai tonul!

Tipic romanesc: un site under construction, am putea spune, fara continut sau directie, dar cu Google Adsense funtionand. Dati un click aici, si dati click si pe reclame, sa faca omu un ban din nimic, ca e criza. Daca-l intrebi ce face, probabil ca raspunde: stau si astept sa-mi vina niste bani. Deci http://sibiu.net/, un site de mare angajament.

E simplu sa-ti faci reclama, dar e  foarte greu sa te achiti de ‘contractul’ pe care il prezinti astfel clientilor. Iar in momentul in care apar discrepante intre ceea ce spui ca oferi si ceea ce oferi propriu-zis, pot aparea reactii ca cea pe care v-o prezint in continuare (lol).

“Bună ziua,

Aveți o eroare pe site. Mai precis următorul text: “Suntem fideli calitatii, prospetimii si serviciului impecabil, pentru ca multumirea clientilor este foarte importanta pentru noi.”. Păi bine măi uamenilor, așa se face o pizza trimisă pe comandă? Ați reușit probabil cea mai proastă pizza din istoria Quattro Stagioni, făcută cu capete de salam de calitate de la coada listei. Iar celui/celei ce a tăiat pizza îi dedic o pereche de ochelari cu dioprii suficiente pentru a vedea faptul că nu a fost tăiată, doar zgâriată. De altel până în prezent în general am fost mulțumiți de comenzi, dar excepțiile sunt cele ce lasă impresia finală. Sunt unul dintre membrii echipei (…), ăia de pe Fundatura Brazilor ce au comandat de suficiente ori de la Crazy Pizza. Din moment ce vă permiteți să faceți o treabă de toată jena înseamnă că vă puteți permite să pierdeți clienți iar eu regret că v-am recomandat prietenilor.

Aici ar trebui să închei cu o formulă de politețe precum spune principiul comunicării civilizate, dar la asemenea calitate a produsului ajuns la utilizatorul final, nu mai avem astăzi pe stoc urări de bine la adresa Crazy Pizza și a angajaților sub limita bunului simț.”

Nu stiu daca ati oprit vreodata aceasta cursa nebuna a vietii voastre, pentru a va roti privirea, vreme de o secunda,doua, in jur, catre cei care stau cu ochii flamanzi de chipuri familiare, care sa le ofere macar un zambet… Nu stiu daca este este bine sau rau, dar eu fac asta adesea, si mi-am facut un legamant cu mine, ca indiferent de situatie, sa nu uit niciodata acele cuvinte simple, ca “buna ziua”, “multumesc”,”ce faceti?”, care uneori pot avea un efect magic asupra unora dintre noi.
De sarbatori, eu una, in ciuda varstei pe care o am, inca imi incarc bateriile pentru inca un an de hopuri, colindand de Craciun, impreuna cu inca 4 persoane, cu diferite meserii, chiar bine situate financiar, dar care adora, ca si mine, sa priveasca ochii plini de recunostinta a batranilor iesiti in prag, si a tuturor celor care inca mai au un strop de lumina in suflet.
Durerea cea mai ascutita insa, o simt atunci cand in unele dintre aceste priviri, vezi cum urletul singuratatii lasa urme si cearcane adanci…Oare cand incetam sa fim umani si incepem sa judecam pe cei din jur din postura cel putin ciudata daca nu ipocrita, de magistrati ai moralei? Cand unele porti ale vecinilor dintr-o anumita zona, se deschideau, vedeam cu uimire dovada ca de mult nu isi mai calcau pragurile…batrani cu maini tremurande, zambeau stanjeniti cu o punguta de nuci si mere, ca sa ne daruiasca drept multumire, pentru ca le-am batut la poarta, si in apropierea lor, vecini, mai tineri sau mai norocosi sa ii aiba pe cei dragi langa ei, priveau cu superioritatea avutului, acele maini batrane care daruiau cu atata drag din putinul lor….
Doamne, oare de ce, macar acum, cand ar trebui sa fim mai dulci la privire si la suflet, de ce si acum nu putem sa dam dovada de un strop de umanitate si sa chemam la masa noastra un suflet singur?
Nu vreau sa pozez eu in acel tip de judecator al celor din jur, dar va spun sincer, o seara de “Leri Ler” la usa unui om singur, nu aduce alinare si lumina doar acelui suflet, ci va garantez ca si voua, celor care ii bateti la usa si ii calcati pragul cu inima deschisa.
Doresc tuturor ca niciodata sa nu guste din amarul bucatelor unei mese fara cineva care sa iti ureze pofta buna, si nici acel dureros sunet al linistii singuratatii sa nu il auziti vreodata, pentru ca este poate, cel mai dureros zgomot pe care l-ati suportat vreodata.
Craciun Fericit, si un An nou plin de intelepciune si bunatate!!!

Desi Internetul reprezinta astazi una dintre cele mai eficiente forme de exprimare deoarece se bucura de o acoperire la nivel global si un acces foarte facil, poate fi totusi destul de greu sa te faci auzit dintre atatia semeni care stau si ei in fata monitoarelor. Forumurile de discutii sunt prea aglomerate pentru a mai putea ridica glasul, blogurile sunt omniprezente si putine sunt cu adevarat relevante, iar retelele de socializare online sunt pline de poze care mai de care atragatoare. In aceste conditii, Oppinio.ro, incearca sa ofere celor care nu reusesc sa se faca auziti, o modalitate eficienta de a-si exprima problemele si ideile. Si nu numai ca incearca, dar reuseste sa faca o treaba destul de buna, desi se afla inca la inceput.

Oppinio.ro gazduieste petitii, campanii si sondaje online. Pe Oppinio, petitiile se pot adauga foarte usor, cu ajutorul unui formular intuitiv si fara a fi necesara o inregistrare prealabila. Singurele lucruri de care are nevoie initiatorul unei petitii sunt o adresa de e-mail valida si putina inspiratie pentru exprima cat mai bine ideea petitiei si a atrage cat mai multi semnatari. De restul…se ocupa Oppinio. Promovarea petitiilor se face in primul rand printr-o foarte buna indexare in motoarele de cautare. Fiecare pagina este construita astfel incat sa ofere o relevanta cat mai buna pentru cei ce cauta orice legat de subiectul petitiei. De asemenea, autorii petitiilor isi pot promova singuri petitiile prin mijloacele pe care le pune la dispozitie Oppinio. Astfel, petitiile se pot trimite prin e-mail unei liste de adrese, se pot trimite prin Yahoo Messenger, Twitter, Facebook si alte retele de socializare online. O modalitate de promovare interesanta este posibilitatea de a include petitia pe un alt site sau blog, prin simpla incluziune a unei linii de cod.

De retinut este faptul ca pentru ca o petitie sa apara pe site, validitatea adresei de e-mail asociata ei trebuie mai intai confirmata, iar apoi petitia trebuie aprobata de un moderator, pentru a evita abuzurile. Acelasi lucru este valabil si pentru semnaturi cu exceptia necesitatii aprobarii lor de catre moderator.

Pe langa site-ul propriu-zis, Oppinio mai ofera si un forum de discutii unde sunt generate automat subiecte asociate petitiilor si campaniilor de pe site. In felul acesta, se reduc cazurile in care unele dintre semnaturile petitiilor sunt de fapt mesaje de dezaprobare. Cei care vor sa-si exprime opinia in legutura cu subiectul petitiilor sau campaniilor fara sa le semneze, pot astfel sa discute pe forum pe marginea acestora.

Asadar, daca ceva sau cineva va nemultumeste puteti folosi cu incredere serviciile pe care Oppinio le ofera gratuit. Si daca destinatarul petitiei ia la cunostinta de aceasta si ofera un raspuns, acesta poate fi atasat petitiei iar toti semnatarii vor fi instiintati de aparitia raspunsului.

Oppinio.ro – Petitii si campanii online

Vara a trecut iar anotimpul rece pandeste la colt. Odata cu frigul devenim din ce in ce mai sedentari si incepem sa acumulam “mult iubitele” depuneri de grasime. Iata cum le putem evita

Vara a trecut, toamna se scurge usor, iar anotimpul rece ne pandeste la colt. Ce inseamna asta?
- Mai mult timp petrecut in casa.
- Mai putin timp alocat activitatilor pentru intretinerea corpului. Cui ii place sa alerge cand afara picura? Cine are chef de mers la sala cand e innorat si posomorat?
Odata cu frigul devenim din ce in ce mai sedentari, ceea ce duce la reactia normala a corpului de incepe sa isi faca rezerve. “Mult iubitele” depuneri de grasime de pe abdomen, coapse, fese, solduri si picioare.

Ce putem sa facem?
Mai jos veti vedea doua aparate care va vor ajuta sa reduceti depunerile sus mentionate si sa va mentineti silueta.

Abdomenul
Cu totii stim ca exercitiile pentru abdomen cunoscute ca si “abdomene” sunt greu de efectuat. Ceea ce nu stiti este faptul ca abdomenele au si un randament scazut deoarece muschii abdominali sunt solicitati doar in momentul in care incepeti ridicarea trunchiului si in momentul in care reveniti la pozitia intins, restul miscarii efectuandu-se datorita inertiei.
Aici intervine Ab Rocket
Datorita resorturilor de diferite intensitati, Ab Rocket va ajuta sa va mentineti trunchiul la o inclinare minima de 15 grade, astfel incat nu veti mai ajunge in pozitia intins si muschii abdominali nu vor mai avea ocazia sa se relaxeze. Cu Ab Rocket veti efectua exercitii mai intense dar nu veti depune acelasi efort ca in cazul abdomenelor traditionale, deoarece beneficiati de ajutorul resorturilor

Picioare, fese, coapse, solduri
Pentru toate aceste zone problematice aveti solutia intr-un singur aparat fitness: Leg Magic.
Intens promovat la TV, acest aparat este un stepper lateral ce va pune serios la treaba. Leg Magic lucreaza foarte intens interiorul picioarelor dar si muschii fesieri si soldurile. Din experienta personala, va pot spune ca exista putine persoane care pot exersa mai mult de 60 de secunde pe Leg Magic, datorita intensitatii si eficientei cu care lucreaza.

Bineinteles, fara perseverenta nu se pot obtine rezultatele dorite, dar cu ajutorul aparatelor de fitness Ab Rocket si Leg Magic, va va fi mult mai usor.
Iar daca, dupa exersari, veti resimti oboseala sau febra muschiulara, va puteti relaxa cu o centura de masaj ce ofera rezultate excelente: Centura de vibromasaj VibroShape

Researched from :
Vazut la TV
Ab Rocket
Ab Rocket

Cred că am văzut de vreo doua ori acest film … plin de inspirație aș zice. Nu intru în detalii, las imaginile să vorbească.

Altfel spus, o mică poveste despre cât de [fill nasty word here] este societatea de consum în care trăim. Deși efectele sunt foarte bine prezentate, concluzia de final îndeamnă tot spre o luptă împotriva lor, ci nu împotriva cauzei reale a tuturor problemelor prin care specia umană în infinita-i prostie și le crează.

http://www.storyofstuff.com/

Să lăsăm imaginile să vorbească de la sine …

În caz că vă întrebați cine a omortât mai mulți oameni, conform Bibliei, aveți mai jos o statistică referitoare la acest subiect.

Citind cate un articol scris de oameni cu bun simt, care ne indeamna sa iesim din pasivitate, parca imi vine si mie pofta de a zambi, de a crede ca se poate si mai bine. Ma refer la genul de articole ‘call to action’ in care sutem invitati cu totii sa facem ceva pentru ca tara asta sa iasa din rahat. Si incerc si eu.

Autorul are dreptate, cred ca asta ar fi o solutie viabila. Mai exact, credeam, sau imi placea sa cred. Pana la urma realitatea primeaza. Privind in jur, si elaborand un scenariu ideal, am putea sa facem campanii de bun simt, sa curatam parcurile, sa ne dam cu bicicleta, sa candidam pentru un loc în conducerea vreunei bucati de Românie, sa hranim nevoiasii, etc. Pentru că da, se poate.

Asta e partea frumoasa, cu oameni binevoitori, saritori, care empatizeaza mai usor si care fac ceea ce spun si isi propun. Partea intunecata o reprezinta ceilalti, cei care nu dau doi bani pe bunul simt, care se comporta ca si cum nu ar trai intr-o societate civilizata. Iar acestia sunt multi. Statistic vorbind, sunt majoritatea. O majoritate de nesimtiti, nesatui, indiferenti, ranchiunosi si individualisti de cea mai joasa speta. Acestia nu vor putea fi civilizati.

Privind la un nivel mai general aceasta problema, putem spune ca suntem o minoritate care isi doreste ca majoritatea sa se schimbe, pentru a forma o societate mai buna, civilizata, care sa functioneze cat mai unitar. Tocmai asta e problema. Nicio campanie nu are rasunet printre cei carora li se adreseaza. Sa luam un exemplu. O campanie ce indeamna la bun simt si responsabilitate va impulsiona tocmai pe cei care au bun simt si responsabilitate, nu pe grobieni. Acestia din urma pot doar sa rada de idealismul primilor in timp ce arunca gunoaie la semafor, sub pretextul: lasa ca vine un fraier cu bun simt si curata dupa mine.

Exemple pot fi gasite cu zecile, nici macar exemplu individual nu mai duce nicaieri. Pentru ca e vorba de o educatie la nivelul speciei. Nu putem invinui o hiena pentru ca e ce e. Le fel se intampla si cu tara asta. Avem un popor majoritar individualist prin excelenta (celebra capra a vecinului), indecis si interesat de castig usor, fara efort. Si eu fac parte din el si imi asum aceasta stare de fapt. Dar daca vreau civilizatie, respect cotidian si bun simt, pot pleca acolo unde aceseta exista in mod nejustificat, prin sine insele, pentru ca aici ma zbat intr-o mare de subcultura si prost gust.

Si am ajuns la mentalitate. Mentalitatea unui popor nu se poate schimba cu una, cu doua, as fi inclinat sa cred ca nu se schimba de loc. Sarbii au fost darji si uniti de la inceputurile istoriei lor, au fost infranti in batalii, dar nu ingenuncheati. Nemtii au fost perfectionisti dintotdeauna, indiferent care au fost scopurile pe cere si le-au asumat. Iar romanii au fost indecisi, supusi altora, mereu lipsiti de coeziune, individualisti, invidiosi si megalomani. Suntem singura tara din lume care ne laudam de ani de zile cu o autostrada de 30 de km si privim acest lucru ca pe un fapt maret. Exemplele pot continua.

Asadar, eu zic sa nu ne mai plangem sau sa facem campanii: sa facem pur si simplu, cei care dorim lucruri bune, iar in momentul in care ne-am saturat, sa plecam acolo unde ne este bine. Pentru ca stau si ma intreb: care e limita superioara a suportabilitatii?

Dorind sa inchei intr-un ton mai optimist, nu ii condamn deloc pe cei care s-au saturat si nu fac nimic pentru ca tara asta sa devina mai buna intr-un fel sau altu, nu ii condamn nici pe cei care fac campanii si indeamna la actiune, nu-i condamn nici pe tampiti sau cocalari. Sunt doar lucruri care imi plac sau care nu-mi plac. Toate sunt stari de fapt si, la urma urmei, intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem cu totii este: ce alegem si cum incercam sa transpunem alegerea in practica?

   Suntem o societate cu multe conflicte de mentalitate; avem dorinta de a evolua preluand fara niciun fel de logica intregi calupuri de aspecte din curtea colocatarilor nostrii terestrii, uitand aproape intotdeauna ca ar fi ideal sa incercam si putina originalitate. Avem pretentia sa fim remarcati pentru calitatile noastre, dar din pacate, pana acum, renumele nostru se pare a fi in cu totul alta directie, deloc benefica pentru niste novici in ale civilizatiei ca noi…

  Nucleul societatii – familia – este tratat cu indiferenta sau cel mult cu superficialitate, ajungandu-se astfel la un paradox dureros: o natie imbatranita fizic, dar cu pretentii de updatari de metalitate… In aproape fiecare camin al bietei noastre tari, stresul, lipsurile sau excesele teribilismului ajung sa scoata, ca trasatura de baza, in loc de deschiderea spre nou si civilizat, neandhertalismul in care lupta pentru suprematie, este justificare pentru orice comportament dezaxact sau cel putin exagerat.

  Ma ingrozeste sa mai pun mana pe telecomanda televizorului; infometarea trusturilor media, duce incet incet la conturarea unei realitati salbatice, bolnave si sortite din start esecului. Cum oare este posibil sa te numesti intrument de educare sau informare in masa si scopul tau sa fie doar socarea celor din jur cu ce e mai urat, crud si josnic in societatea asta, numai ca sa te situezi undeva pe o grila, intr-un loc privilegiat, nici macar folositor cu adevarat cuiva…

  Ce fel de specimene umane pot fi acei care se simt in largul lor exploatand durerea semenilor, tragedia si vulgarul? Ce personaje asa zise umane pot tria aspectele realitatii numai in functie de cantitatea de sange varsata, de pagubele produse sau de efectul lacrimogen al imaginilor? Unde naiba s-au dus bunul simt, compasiunea sau spiritul de bun samaritean? Gaseste oare cineva atat de interesanta statistica mortuara a unor stiri stupide scoase pe post exact cand copii nostrii sunt mai receptivi? Sunt atat de frumoase cadrele acelea surprinse cu putin blur ulterior, a unor corpuri neinsufletite in diferite imprejurari la fel de vesele? Care este proba eliminatorie la angajarea cameramanilor de stiri: participarea la autopsii sau decapitarea animalutelor mici si pufoase in timp ce isi beau lapticul?!!!!

…poate pare prea dura viziunea mea..dar nu cred ca sunt singura in societatea asta a noastra care s-a cam saturat de supoartarea ridicolului impus de altii si totodata de etichetele capatate din cauza acelorasi vinovati….

Cat am stat in zona de elita a Sibiului ( recte Mihai Viteazu) mergeam mai rar in oaza cu apa vie,sa ma incarc cu energie, Piata Mare ! Intotdeauna m-a fascinat modul in care noul se impleteste cu acel il vecchio plin de farmec.
Iaca-ta-ma mandra prin targ, dau o raita pe la Galeriile comerciale Pacea (s-a vrut un proiect maret, deocamdata seamana a Dumvrava II si sa speram ca nu va fi un fiasco total), ascult muzica menestrelilor moderni, fara a fi bronzati, ce delecteaza ascultatorii cu o muzica fina si deschid ochii spre visare si inima spre incantare.
Lume multa, ca la targ, Targul Olarilor. Pe langa marile branduri cu iz de export ( Cucuteni, Horezu) sunt si noile branduri:Corund, Harghita si daca dau un ochi mai bine, judetele ce vor autonomie ( vulgul de rand, oare, stie ce vor politicienii de mucava ?) sunt majoritari prin tarabe si produse.
Nu am putut sa nu imi amintesc de dulcea copilarie cand am vazut paserele din lut ce frumos graiau din fluier ( functie de maiestria celor ce la manuiau), bostanei pe post de felinar ( na! pe toata “seceta” aceasta financiara m-am pricopsit cu unu’ si l-am adus acasa), blide de lut de iti luau ochii prin forme si culori, vaze, oale de sarmalute ( aoleu cate retete si mici secrete de bucatarie mi-a fost dat sa aud la minunatul fel de bucate) si cam tot ce iti pofteste inima si imaginatia.
In contra-partida in Piata Mica lume de balci, targul mestesuraresc al rromilor cu lumea lor colorata, cozonaci secuiesti, turta dulce cu oglinda, acadele rasucite.

Plin de viata, Sibiuil, la ceas de mare targ !

M-a mancat sa nu spun unde, ca n-am limbrici, sa merg in holiday la Sovata, manca-o-ar tata !!! port ( civilizat zic eu) corespondenta pe mail, negociem pret si hai la Sovata ! prima palma: pretul afiasat era altul, lejer mai maricel, dar m-am gandit ca ce stie ea tanti administrator !!doar am negociat cu echipa de marketing.
ei, la plata, se vede ca stia, mi-a cerut mail listat si alte rahaturi…
apropo ! statiunea era pe jumatate goala, plina de oferte, dar m-a mancat iar!!! sa ma tin de cuvant.
Cred ca este cazul sa ma vindec de aceasta boala!!!
a, complex Alunis se cheama mult laudata societate !!

si de ce merg,oare? romanasii peste hotare !!!

Sunt multe chestii pe care le putem face in parc pentru a ne petrece timpul liber. Mie personal imi place sa ma plimb cu prietena aiurea, sau sa dau o tura cu bicicleta pentru relaxare pe aleea de biciclisti cu care e dotat parcul. Dar in ultima perioada in loc de relaxare am parte doar de partide de nervi. De ce? Pentru ca aleea respectiva, desi e marcata corespunzator, e plina de oameni si copii iesiti la plimbare. Si culmea e ca orice incercare de a claxona, a urla sau a face galagie (gen PARTIEEEE) se termina cu un esec si cu o frana brusca. Daca lovesti pe cineva, acel cineva va comenta cel mai probabil, sau mai rau, te ia la pumni pentru a te invata ca el e mai tare. E ca si cum ai merge aiurea pe sosea, si masinile ar trebui sa te ocoleasca, ca tu nu ai chef sa folosesti trotuarul din dotare.
Chiar nu pot sa inteleg gradul asta de mitocanie in randul cetatenilor. Pentru ca efectiv sunt mitocani. Dar de, trebuie sa lovesti un copil scapat de sub control, sau mai rau sa il omori pentru a se face ceva si in cazul asta.

MikeS.

..sau mai exact 2500 de moduri de a te imbata cu ea. In Bruxelles exista din 2004 un restaurant care are un meniu cu peste 200 de pagini cu sortimente de bere. 2500 de sortimente de bere pentru a fi mai exacti. Sa nu ti se mareasca sufletul cand afli ca exista asemenea local? Partea plina a paharului e ca pana iti vine comanda (eventual si dupa) poti citi meniul, care specifica originea fiecarei beri in amanunt. Suna chiar ciudat sa vina chelnerul la tine cu o carte de 200 de pagini si sa te intrebe ce doresti sa comanzi.. Angajatii noi se pare ca au nevoie de 5 saptamani in beci pentru a invata unde e depozitat fiecare sortiment de bere.

Abia astept concediul..

MikeS.

preluat: www.evz.ro