Blog Deschis … acum tu dai tonul!

Să lăsăm imaginile să vorbească de la sine …

În caz că vă întrebați cine a omortât mai mulți oameni, conform Bibliei, aveți mai jos o statistică referitoare la acest subiect.

Citind cate un articol scris de oameni cu bun simt, care ne indeamna sa iesim din pasivitate, parca imi vine si mie pofta de a zambi, de a crede ca se poate si mai bine. Ma refer la genul de articole ‘call to action’ in care sutem invitati cu totii sa facem ceva pentru ca tara asta sa iasa din rahat. Si incerc si eu.

Autorul are dreptate, cred ca asta ar fi o solutie viabila. Mai exact, credeam, sau imi placea sa cred. Pana la urma realitatea primeaza. Privind in jur, si elaborand un scenariu ideal, am putea sa facem campanii de bun simt, sa curatam parcurile, sa ne dam cu bicicleta, sa candidam pentru un loc în conducerea vreunei bucati de Românie, sa hranim nevoiasii, etc. Pentru că da, se poate.

Asta e partea frumoasa, cu oameni binevoitori, saritori, care empatizeaza mai usor si care fac ceea ce spun si isi propun. Partea intunecata o reprezinta ceilalti, cei care nu dau doi bani pe bunul simt, care se comporta ca si cum nu ar trai intr-o societate civilizata. Iar acestia sunt multi. Statistic vorbind, sunt majoritatea. O majoritate de nesimtiti, nesatui, indiferenti, ranchiunosi si individualisti de cea mai joasa speta. Acestia nu vor putea fi civilizati.

Privind la un nivel mai general aceasta problema, putem spune ca suntem o minoritate care isi doreste ca majoritatea sa se schimbe, pentru a forma o societate mai buna, civilizata, care sa functioneze cat mai unitar. Tocmai asta e problema. Nicio campanie nu are rasunet printre cei carora li se adreseaza. Sa luam un exemplu. O campanie ce indeamna la bun simt si responsabilitate va impulsiona tocmai pe cei care au bun simt si responsabilitate, nu pe grobieni. Acestia din urma pot doar sa rada de idealismul primilor in timp ce arunca gunoaie la semafor, sub pretextul: lasa ca vine un fraier cu bun simt si curata dupa mine.

Exemple pot fi gasite cu zecile, nici macar exemplu individual nu mai duce nicaieri. Pentru ca e vorba de o educatie la nivelul speciei. Nu putem invinui o hiena pentru ca e ce e. Le fel se intampla si cu tara asta. Avem un popor majoritar individualist prin excelenta (celebra capra a vecinului), indecis si interesat de castig usor, fara efort. Si eu fac parte din el si imi asum aceasta stare de fapt. Dar daca vreau civilizatie, respect cotidian si bun simt, pot pleca acolo unde aceseta exista in mod nejustificat, prin sine insele, pentru ca aici ma zbat intr-o mare de subcultura si prost gust.

Si am ajuns la mentalitate. Mentalitatea unui popor nu se poate schimba cu una, cu doua, as fi inclinat sa cred ca nu se schimba de loc. Sarbii au fost darji si uniti de la inceputurile istoriei lor, au fost infranti in batalii, dar nu ingenuncheati. Nemtii au fost perfectionisti dintotdeauna, indiferent care au fost scopurile pe cere si le-au asumat. Iar romanii au fost indecisi, supusi altora, mereu lipsiti de coeziune, individualisti, invidiosi si megalomani. Suntem singura tara din lume care ne laudam de ani de zile cu o autostrada de 30 de km si privim acest lucru ca pe un fapt maret. Exemplele pot continua.

Asadar, eu zic sa nu ne mai plangem sau sa facem campanii: sa facem pur si simplu, cei care dorim lucruri bune, iar in momentul in care ne-am saturat, sa plecam acolo unde ne este bine. Pentru ca stau si ma intreb: care e limita superioara a suportabilitatii?

Dorind sa inchei intr-un ton mai optimist, nu ii condamn deloc pe cei care s-au saturat si nu fac nimic pentru ca tara asta sa devina mai buna intr-un fel sau altu, nu ii condamn nici pe cei care fac campanii si indeamna la actiune, nu-i condamn nici pe tampiti sau cocalari. Sunt doar lucruri care imi plac sau care nu-mi plac. Toate sunt stari de fapt si, la urma urmei, intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem cu totii este: ce alegem si cum incercam sa transpunem alegerea in practica?

   Suntem o societate cu multe conflicte de mentalitate; avem dorinta de a evolua preluand fara niciun fel de logica intregi calupuri de aspecte din curtea colocatarilor nostrii terestrii, uitand aproape intotdeauna ca ar fi ideal sa incercam si putina originalitate. Avem pretentia sa fim remarcati pentru calitatile noastre, dar din pacate, pana acum, renumele nostru se pare a fi in cu totul alta directie, deloc benefica pentru niste novici in ale civilizatiei ca noi…

  Nucleul societatii – familia – este tratat cu indiferenta sau cel mult cu superficialitate, ajungandu-se astfel la un paradox dureros: o natie imbatranita fizic, dar cu pretentii de updatari de metalitate… In aproape fiecare camin al bietei noastre tari, stresul, lipsurile sau excesele teribilismului ajung sa scoata, ca trasatura de baza, in loc de deschiderea spre nou si civilizat, neandhertalismul in care lupta pentru suprematie, este justificare pentru orice comportament dezaxact sau cel putin exagerat.

  Ma ingrozeste sa mai pun mana pe telecomanda televizorului; infometarea trusturilor media, duce incet incet la conturarea unei realitati salbatice, bolnave si sortite din start esecului. Cum oare este posibil sa te numesti intrument de educare sau informare in masa si scopul tau sa fie doar socarea celor din jur cu ce e mai urat, crud si josnic in societatea asta, numai ca sa te situezi undeva pe o grila, intr-un loc privilegiat, nici macar folositor cu adevarat cuiva…

  Ce fel de specimene umane pot fi acei care se simt in largul lor exploatand durerea semenilor, tragedia si vulgarul? Ce personaje asa zise umane pot tria aspectele realitatii numai in functie de cantitatea de sange varsata, de pagubele produse sau de efectul lacrimogen al imaginilor? Unde naiba s-au dus bunul simt, compasiunea sau spiritul de bun samaritean? Gaseste oare cineva atat de interesanta statistica mortuara a unor stiri stupide scoase pe post exact cand copii nostrii sunt mai receptivi? Sunt atat de frumoase cadrele acelea surprinse cu putin blur ulterior, a unor corpuri neinsufletite in diferite imprejurari la fel de vesele? Care este proba eliminatorie la angajarea cameramanilor de stiri: participarea la autopsii sau decapitarea animalutelor mici si pufoase in timp ce isi beau lapticul?!!!!

…poate pare prea dura viziunea mea..dar nu cred ca sunt singura in societatea asta a noastra care s-a cam saturat de supoartarea ridicolului impus de altii si totodata de etichetele capatate din cauza acelorasi vinovati….

Cat am stat in zona de elita a Sibiului ( recte Mihai Viteazu) mergeam mai rar in oaza cu apa vie,sa ma incarc cu energie, Piata Mare ! Intotdeauna m-a fascinat modul in care noul se impleteste cu acel il vecchio plin de farmec.
Iaca-ta-ma mandra prin targ, dau o raita pe la Galeriile comerciale Pacea (s-a vrut un proiect maret, deocamdata seamana a Dumvrava II si sa speram ca nu va fi un fiasco total), ascult muzica menestrelilor moderni, fara a fi bronzati, ce delecteaza ascultatorii cu o muzica fina si deschid ochii spre visare si inima spre incantare.
Lume multa, ca la targ, Targul Olarilor. Pe langa marile branduri cu iz de export ( Cucuteni, Horezu) sunt si noile branduri:Corund, Harghita si daca dau un ochi mai bine, judetele ce vor autonomie ( vulgul de rand, oare, stie ce vor politicienii de mucava ?) sunt majoritari prin tarabe si produse.
Nu am putut sa nu imi amintesc de dulcea copilarie cand am vazut paserele din lut ce frumos graiau din fluier ( functie de maiestria celor ce la manuiau), bostanei pe post de felinar ( na! pe toata “seceta” aceasta financiara m-am pricopsit cu unu’ si l-am adus acasa), blide de lut de iti luau ochii prin forme si culori, vaze, oale de sarmalute ( aoleu cate retete si mici secrete de bucatarie mi-a fost dat sa aud la minunatul fel de bucate) si cam tot ce iti pofteste inima si imaginatia.
In contra-partida in Piata Mica lume de balci, targul mestesuraresc al rromilor cu lumea lor colorata, cozonaci secuiesti, turta dulce cu oglinda, acadele rasucite.

Plin de viata, Sibiuil, la ceas de mare targ !

M-a mancat sa nu spun unde, ca n-am limbrici, sa merg in holiday la Sovata, manca-o-ar tata !!! port ( civilizat zic eu) corespondenta pe mail, negociem pret si hai la Sovata ! prima palma: pretul afiasat era altul, lejer mai maricel, dar m-am gandit ca ce stie ea tanti administrator !!doar am negociat cu echipa de marketing.
ei, la plata, se vede ca stia, mi-a cerut mail listat si alte rahaturi…
apropo ! statiunea era pe jumatate goala, plina de oferte, dar m-a mancat iar!!! sa ma tin de cuvant.
Cred ca este cazul sa ma vindec de aceasta boala!!!
a, complex Alunis se cheama mult laudata societate !!

si de ce merg,oare? romanasii peste hotare !!!

Sunt multe chestii pe care le putem face in parc pentru a ne petrece timpul liber. Mie personal imi place sa ma plimb cu prietena aiurea, sau sa dau o tura cu bicicleta pentru relaxare pe aleea de biciclisti cu care e dotat parcul. Dar in ultima perioada in loc de relaxare am parte doar de partide de nervi. De ce? Pentru ca aleea respectiva, desi e marcata corespunzator, e plina de oameni si copii iesiti la plimbare. Si culmea e ca orice incercare de a claxona, a urla sau a face galagie (gen PARTIEEEE) se termina cu un esec si cu o frana brusca. Daca lovesti pe cineva, acel cineva va comenta cel mai probabil, sau mai rau, te ia la pumni pentru a te invata ca el e mai tare. E ca si cum ai merge aiurea pe sosea, si masinile ar trebui sa te ocoleasca, ca tu nu ai chef sa folosesti trotuarul din dotare.
Chiar nu pot sa inteleg gradul asta de mitocanie in randul cetatenilor. Pentru ca efectiv sunt mitocani. Dar de, trebuie sa lovesti un copil scapat de sub control, sau mai rau sa il omori pentru a se face ceva si in cazul asta.

MikeS.

..sau mai exact 2500 de moduri de a te imbata cu ea. In Bruxelles exista din 2004 un restaurant care are un meniu cu peste 200 de pagini cu sortimente de bere. 2500 de sortimente de bere pentru a fi mai exacti. Sa nu ti se mareasca sufletul cand afli ca exista asemenea local? Partea plina a paharului e ca pana iti vine comanda (eventual si dupa) poti citi meniul, care specifica originea fiecarei beri in amanunt. Suna chiar ciudat sa vina chelnerul la tine cu o carte de 200 de pagini si sa te intrebe ce doresti sa comanzi.. Angajatii noi se pare ca au nevoie de 5 saptamani in beci pentru a invata unde e depozitat fiecare sortiment de bere.

Abia astept concediul..

MikeS.

preluat: www.evz.ro

Eh, acu sunt sigur si eu ca e criza in toata tara. Asta pentru ca mai nou pitipoancele de pe marginea drumurilor si-au redus tarifele la jumatate. Aflu si eu ca mai nou costa intre 20 si 50 de lei o partida, asta cu tot cu boala venerica cu care vine la pachet. Nu ca m-ar fi interesat cat de putin acest aspect, dar de, omul e curios din fire..

Asa ca stimati concetateni, daca vreti sa apelati la asemenea servicii, fetitele la reducere se gasesc pe DN39, in dreptul comunei Tuzla, la Hotelul “sirena”, pe plaja ADRAS, pe strada Protului din Mangalia, vizavi de fosta posta la parcul de pe Stefan cel Mare si la intersectia de la Costinesti, pe strada Lavrion in directia Saturn. Elita de lux, unde preturile incep de pe la 100 de coco pe placere, se afla in zona hotelurilor, mai ales a celor de lux. Acestea din urma sunt putin mai rafinate, si se ascund de ochiul critic si merg pe recomandari de la clienti mai vechi.

Uite un domeniu care merge cu tot cu reducerile de sezon.

MikeS.

preluat: www.evz.ro

Iar stiri ciudate cu accidente si mai ciudate, dar se pare ca omul cu pricina chiar intareste regula: Popii au pile “sus”. Sau cel putin asta inteleg eu din accidentul de la Vestem, in care una bucata popa, la volanul unui “gip” trece de pe o banda pe alta, si ajunge pe contrasens pentru ca nu incape cu masina pe sosea. Concluzia: Da peste o biata femeie mioapa, care la 63 de ani, chiar nu stiu ce cauta pe sosea la momentul acela, o spulbera, si o trimite cu dedicatie celui de sus, dupa care reuseste sa se opreasca. Culmea e ca popa nu a patit absolut nimic.

Asa ca draga cititorule, daca vrei sa scapi de “cornutele” de pe sosele patriei, fugi acu la reprezentanta de “gip” si ia si tu unu, ca doar sunt la oferta odata cu criza asta.

MikeS.

sursa: Tribuna.ro, azi, 29.09.2009.

Pentru că ne-am obișnuit deja cu lucrurile făcute ca să fie făcute, de dragul iluziei existenței unui organism funcțional denumit generic stat (cu tot cu principiul lui de separare a putorilor), se pare că mai nou (sau mai vechi, dependent de context) ‘dreptul’ de a le plăti unora drepturile de autor se face după reguli ce țin de teoria haosului sau teoria numerelor aleatoare. Altfel spus candidații pentru o amendă frumușică se extrag din urnă sau de pe un hub oarecare de DC++.

Un conațional de origine obscură ce a avut lipsa de prudența în a împartăși cu alții colecția stocată pe HDD s-a ales cu un proces frumușel și o amenda de 3000 de coco. De fapt tot ce mă intrigă este metoda prin care acesta a fost ales: la întâmplare. Este de prisos să mai dau exemple anterioare de situații în care creierul nefuncțional al Justiției române nu este doar orbit ci și prostit de procesul de tranziție spre un ideal în care ne aflăm de vreo 20j de ani.

Sursa.

Un ban in plus nu strica nimanui, deci iata o modalitate, ba chiar mai multe, de a face economie de carburant, ca sa nu mai vorbim de uzura automobilelor (economie la piese, consumabile, etc.)

Asadar, o modalitate incitanta de a  economisi benzina, si implicit banii de carburant este sa mergi pe jos, sa folosesti mijloacele de transport in comun, sau eventula bicicleta sau role. Vestea proasta e ca toate necesita un minim de efort fizic, fapt ce reprezinta un impediment major pentru cei mai multi dintre romani, caci nu te poti afisa cu o bicicleta care sa spuna de la sine: frate, io am costat cat o garsoniera in centru. Ba mai mult, o bicicleta nici nu incurca circulatia daca e parcata anapoda, sau…?

Umbla vorba prin targ despre faptul ca ar trebui sa facem ce zice popa, nu ce face popa – ca doar si el este om. Desigur, iti recomand sa faci ce zice popa si sa te plangi in continuare de situatia mizera. Pentru ca popa ala care mereu se plange de bani si se plange prin emisiuni la radio ca nu sunt bani pentru a mai construi o biserica se prea poate sa o duca mai bine decat multi dintre cei ce populeaza planeta si detin meserii reale.

Mai trantim cu forta inca un episod din prostia omeneasca, altfel spus prostia romaneasca sau prostia crestineasca. Pentru ca altfel nu imi explic salariile obscene ce le primesc unii (sau ma rog, urmeaza sa le primeasca) ce n-ar trebui sa fie atat de legati de ‘viata laica’, avutii si alte aberatii de astea ce ti se servesc la tava de catre beserica. Este normal sa fiu frustrat atata timp cat un popa dupa cativa ani de parohie isi permite o masina pe care eu nu mi-o permit. Stiu ca ma leg de o stire mai veche, poate neverificata in detaliu, dar pentru anumite chestii nu ai nevoie de presa pentru a observa evidentul.

Sunt scarbit si m-am saturat de acest paravan cu ‘nu judeca’ si ‘popii sunt si ei oameni’ ca pretext pentru mocirla morala in care se zbat unii – majoritatea, timp in care spre exemplu profesorii sunt platiti cu salarii mizere. Da, am curajul sa pun la indoiala acest ’status quo’ pentru simplul fapt ca unii au nesimtirea sa isi ascunda mizeriile sub haina sfanta, iar daca adevarul doare, atunci de ce mai spun unii crestini ca ei cred in Adevar? Nu pot sa neg faptul ca in invatamant sunt cazuri de coruptie, dar per total, parca sunt mai putin vizibile, iar majoritatea ce au bani, au pe spinarea muncii indarjite, nu pe spinarea parohiei. Deasemenea nu neg faptul ca in tara asta au mai ramas vreo cativa preoti – nu popi – dar parca sunt tot mai putini. Vat prostimea ca se inflameaza de fiecare data cand profesorii mai fac o greva pentru a fi remunertati mai bine timp in care daca popii isi mai cumpara o masina, nimeni nu zice nimic – ca doar e popa. Dar boii nu pricep ca profesorul acela ce se chinuie sa ii educe plodul ii va pune painea in mana pe mai departe, nu acel popa ce in suficiente cazuri nu poate servi drept model de urmat in societate.

Imi pare rau, nu pot, nu vreau sa fiu de acord cu asa ceva. Si nu, rog cititorii inteligenti sa nu imi indruge prostii monumentale despre dificultatea de a fi popa atata timp cat nu muncesc pe bune 40+ ore pe saptamana. Desigur, se vor gasi si cei ce imi vor servi doctrina in loc sa isi puna la contribuitie creierul nefunctional, dar imi pare rau, sunt prea ocupat sa fac ce face popa in loc sa ma imbat cu apa rece a saraciei de buna voie asa cum umbla vorba prin biserici reci. Traiasca ipocrizia. Se pare ca avem parte de ea din plin.

Sursa frustrarii.

Dragă cetitoriule, voiu a-ţi vorovi în ceste rânduri de o osebită scriere ce mult mi-a bucurat simţirea şi m-a luminat în cele ce s-au petrecut odinioară. Căci pana izvoduitorului ăstui op de zilele unui rege grăieşte. De zilele sale şi ale slujitorului său, dinţarul regal şi prieten la nevoie, precum în leatul nostru greu a mai găsi unul asemeni.

Viaţa lui Carol I, căci despre el se-aduce vorba, povestită de Joseph Strauss, dinţarul neamţ venit să-i fie alături, dimpreună cu motanul său Siegfried (motan şi scriitor, deopotrivă, pe măsura marelui său confrate Behemot) işi caută rostul într-o ţară veche încâlcită între rosturi noi, într-un Bucuresci sulemenit turceşte şi înveşmântat franţuzeşte, trăind nemţeşte şi grăind anapoda, vaviloneşte.

Deşi personagiul de marcă e regele, celălalt îşi va duce zilele în faţa ochilor noştri, cu bune şi cu rele, cu mirări şi încrâncenări, cu icnete şi zâmbete, în papucii săi şi privind spre Coroană.

I pak voiu a-ţi spune… că dacă vorbele mele ţi-au adus aproape ăle vremuri, nu sta pe gânduri şi rostuieşte degrabă tomul ce “Zilele regelui” se numeşte şi-l are ca părinte pe Florian Filip şi nu-l lăsa din mână până ce nu-l vei fi isprăvit.

Pe un alt site unde mi-am incarcat bateriile varsand naduful am scris despre acasa, cand trebuia sa plec din casa pe care o aveam cu acte in regula, lasand in spate un trecut.
Acum am descoperit ca acasa este oriunde te simti bine si iti place unde stai, asta dupa ce trebuie din nou sa ma mut, dupa un an si trei luni, ajung ca melcul, cu domitzilul in spate…