Blog Deschis … acum tu dai tonul!

Citind cate un articol scris de oameni cu bun simt, care ne indeamna sa iesim din pasivitate, parca imi vine si mie pofta de a zambi, de a crede ca se poate si mai bine. Ma refer la genul de articole ‘call to action’ in care sutem invitati cu totii sa facem ceva pentru ca tara asta sa iasa din rahat. Si incerc si eu.

Autorul are dreptate, cred ca asta ar fi o solutie viabila. Mai exact, credeam, sau imi placea sa cred. Pana la urma realitatea primeaza. Privind in jur, si elaborand un scenariu ideal, am putea sa facem campanii de bun simt, sa curatam parcurile, sa ne dam cu bicicleta, sa candidam pentru un loc în conducerea vreunei bucati de Românie, sa hranim nevoiasii, etc. Pentru că da, se poate.

Asta e partea frumoasa, cu oameni binevoitori, saritori, care empatizeaza mai usor si care fac ceea ce spun si isi propun. Partea intunecata o reprezinta ceilalti, cei care nu dau doi bani pe bunul simt, care se comporta ca si cum nu ar trai intr-o societate civilizata. Iar acestia sunt multi. Statistic vorbind, sunt majoritatea. O majoritate de nesimtiti, nesatui, indiferenti, ranchiunosi si individualisti de cea mai joasa speta. Acestia nu vor putea fi civilizati.

Privind la un nivel mai general aceasta problema, putem spune ca suntem o minoritate care isi doreste ca majoritatea sa se schimbe, pentru a forma o societate mai buna, civilizata, care sa functioneze cat mai unitar. Tocmai asta e problema. Nicio campanie nu are rasunet printre cei carora li se adreseaza. Sa luam un exemplu. O campanie ce indeamna la bun simt si responsabilitate va impulsiona tocmai pe cei care au bun simt si responsabilitate, nu pe grobieni. Acestia din urma pot doar sa rada de idealismul primilor in timp ce arunca gunoaie la semafor, sub pretextul: lasa ca vine un fraier cu bun simt si curata dupa mine.

Exemple pot fi gasite cu zecile, nici macar exemplu individual nu mai duce nicaieri. Pentru ca e vorba de o educatie la nivelul speciei. Nu putem invinui o hiena pentru ca e ce e. Le fel se intampla si cu tara asta. Avem un popor majoritar individualist prin excelenta (celebra capra a vecinului), indecis si interesat de castig usor, fara efort. Si eu fac parte din el si imi asum aceasta stare de fapt. Dar daca vreau civilizatie, respect cotidian si bun simt, pot pleca acolo unde aceseta exista in mod nejustificat, prin sine insele, pentru ca aici ma zbat intr-o mare de subcultura si prost gust.

Si am ajuns la mentalitate. Mentalitatea unui popor nu se poate schimba cu una, cu doua, as fi inclinat sa cred ca nu se schimba de loc. Sarbii au fost darji si uniti de la inceputurile istoriei lor, au fost infranti in batalii, dar nu ingenuncheati. Nemtii au fost perfectionisti dintotdeauna, indiferent care au fost scopurile pe cere si le-au asumat. Iar romanii au fost indecisi, supusi altora, mereu lipsiti de coeziune, individualisti, invidiosi si megalomani. Suntem singura tara din lume care ne laudam de ani de zile cu o autostrada de 30 de km si privim acest lucru ca pe un fapt maret. Exemplele pot continua.

Asadar, eu zic sa nu ne mai plangem sau sa facem campanii: sa facem pur si simplu, cei care dorim lucruri bune, iar in momentul in care ne-am saturat, sa plecam acolo unde ne este bine. Pentru ca stau si ma intreb: care e limita superioara a suportabilitatii?

Dorind sa inchei intr-un ton mai optimist, nu ii condamn deloc pe cei care s-au saturat si nu fac nimic pentru ca tara asta sa devina mai buna intr-un fel sau altu, nu ii condamn nici pe cei care fac campanii si indeamna la actiune, nu-i condamn nici pe tampiti sau cocalari. Sunt doar lucruri care imi plac sau care nu-mi plac. Toate sunt stari de fapt si, la urma urmei, intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem cu totii este: ce alegem si cum incercam sa transpunem alegerea in practica?

Astazi tocmai am lansat oficial un nou proiect online numit Noihip,care se gaseste la adresa http://noihip.blogspot.com .In curand,daca ideea va “prinde” bine o sa il mutam pe un domeniu propriu.Deocamdata este in probe si de aceea noi te rugam sa iti spui parerea acolo,pe Noihip.

Multumim.Echipa Noihip iti ureaza navigare usoara!

Injura-l pe Visurat!

Injura-l pe piticigratis!

Injura-l pe Zoso!

Injura-l pe Arhi!

Injura-l pe Ciutacu!

Injura-l pe Iliescu!

Injura-l pe CTP!

Injura-ma pe mine!

Injura pe cine vrei! Injura-i pe toti! Injura toata planeta! Injura universu’ lu’ peste!

Dar daca nu injuri cu stil, s-ar putea sa nu te bage nimeni inseama!

Faptul ca injuri aici in comentarii sau iti faci cont si scrii un articol injurios nu inseamna nimic. Orice dobitoc poate sa injure. Daca esti un injurator valoros, lumea te va baga in seama! Daca nu, tocmai ai dovedit ca esti un idiot sinistru. Deci, injura! Sa vedem, care e mai tare.

Guest post by Radu

N-am facut documentare. Am scris din buric, pentru ai mai blonzi ca mine la creieru’ mic. Daca nu intelegeti e problema voastra, da-va-n chilu’ meu de emo albinosi calcati de tir pe creasta!

Mezeluri proaspete
Conservare= uscare, sarare, afumare.
Proaspat=cules, muls, fatat, de la mama lui (acum o ora!).
Mergi la raionul mezeluri, indiferent daca tii post sau esti erbivor si cere-i acriturii de la galantar sa-ti dea un produs neafumat. Daca iti da, spanzura-l cu cremwurstii, da-i muie cu salamul si fa-i fisting cu buturi de porc. Pentru ca ori vrea sa te prosteasca ori e chior, caz in care merita un pumn in ochi sa vada ce scrie pe eticheta. Sa va zica moshu ceva: afumarea este un procedeu care necesita foc, fum si….zile. Chiar credeti ca mezelarul are timp si bani de ars pe asa ceva? PS: cand chiar se foloseste fumul si nu chimicalele, intreaba-i cu ce au facut focul.Adori prunele care au fost afumate cu motorina? Pai la picnic, fierbeti ouale in radiator si baga-ti carnatu’ pe esapament.

Sacose biodegradabile
Cica sarasanalele biodegradabile sunt facute din polimer din porumb. Inseamna ca poti creste porcii pe care nu ai voie sa-i tai, ingrasandu-i cu…pungi. Datorita acestei diete, vacile vor da latex la muls, oile cas din polistiren expandat, iar gainile v-or face oua kinder. Cere un raport de incercari la un laborator roman, unde sa se jure injineru’ pe ma-sa, ca materialul ala este celuloza, amidon din porumb sau pana de vulpe. Astia baga pe beregata ta biodegradabila, plastic fara inhibitori UV, sau cu aditivi care rup lanturile polimerului. Polipropilena nu o sa hraneasca nici o planta oricat de marunt ar fi degradata chimic. In schimb o sa horcai pe strada cu masca pe bot ca sa filtrezi pulberile. Materialul ala bio exista, dar ca sa-l produci iti trebuie multe. Deocamdata cultivi cucuruz dar freci mamaliga de la unguri. Probabil de aia le-ai halit lebedele austriecilor; ca sa te poti caca la nemti si fute la italieni.Tii la buzunar si mediu? Ia de acasa o sacosa ca pe vremea lu’ Ceasca!

E-uri
Ce-s alea? E-urile ie chestiile alea care s-au interzis?! Tzeapa fraiere, sunt tiparite pe haleala ta cu litere cat pizda furnicii. De la distanta in rafturi vezi: 100% natural, portocale, faina, lapte, apa, cacao, drojdie, zahar…Dar cu fundurile de sifoane a lu’ mata-mare poti sa citesti: concentrat pasteurizat de fructe, arome identic naturale, aspartam, amilaza fungica, acid citric, acid ascorbic, corector de aciditate- acid x, y, z….bicarbonat de x, y, z, eter de celuloza, silice precipitata. Mai da-te dracului, asta este pachet de biscuiti sau bomba chimica; asta o fi bidon de suc, sau bazin de omogenizare la statia de epurare!? Daca nu ma crezi, cumpara o rulada ambalata. Daca te ustura ochii inseamna ca ai nimerit-o pe aia cu 30 de E-uri in care singura chestie cat de cat naturala este…apa. Io zic sa nu te lasi de fumat inainte de a te lasa de rulada.

Produs in China
Nu conteaza ca o cumperi de la 38, TCM, PLM, marfa este la fel. De cacat. Cere eticheta macar de la baxul de marfa. Daca scrie Made in China, fugi! Exista si marfa chinezeasca buna?! Sigur ca da.; din cand in cand lumea mai si castiga la Loto! Pe scurt: ciupercile au nisip, jucariile plumb si crom, textilele de bumbac sunt din poliester si nu au marimi. Puloverele crosetate de altde Mu Ci’n Ceai sunt bune atat pentru Adrian Plodul Minune cat si pentru Ghita Muresan. A dracului Mi Cu Tza CeCurAi, are alergie la cauciuc si prefera PVC, ca-i hranita cu mandarine si pomelo udate cu insecticide si pesticide. Musulmanii saraci sunt rugati sa vomite: crapul chinezesc este un porc ce respira sub apa cuminte. Chinezul este violatorul economiei mondiale. Daca ii faci concurenta la raportul pret/calitate, iti rupe orezarul capul ca la hamsie si o sa i-l vanda proastei tale ca suvenir papuas.
Hai pa, ca Tzo Bag Tzo’m Ping!

Am inceput sa fac voluntariat in facultate in ideea “acumularii de experienta”, m-a prins atat de tare incat am continuat sa merg in acel spital de psihiatrie timp de 2 ani, aprope zilnic si am facut de toate. Am avut noroc de oameni care m-au indrumat si care au avut incredere in mine. In urma mea se vedeau lucruri, oamenii aceia chiar aveau nevoie de cineva cu care sa vorbeasca, care sa ii ajute, sa le aduca aminte cum e sa te ingrijesti de tine si de cei din jur. Dupa cateva luni uitasem de intrebarile tehnice. Oricat ar fi fost de bolnavi cei cu care lucram pentru mine erau oameni care aveau nevoie de ajutor, carora nimeni nu le mai spusese poate de ani de zile o vorba buna.
M-am angajat si am cautat la randul meu voluntari. Ne bazam pe studenti, se oferea contract de voluntariat, posibilitatea de a veni cu ideii de activitati, adeverinte pentru facultate, recomandari pentru viitoare job-uri, program flexibil, indrumare. Au sunat trei oameni, a venit pana la sediu unul singur si nici unul nu a facut nici macar o ora de voluntariat.

In fiecare an, in cadrul aceluiasi ONG vin voluntari de prin alte tari care nu se dau la o parte nici de la cele mai putin placute si grele munci. Cu toate ca nu stiu limba, sunt tineri care nu au nici cea mai vaga idee despre legislatia sau problemele sociale din Romania atunci cand ajung, fac tot posibilul sa se descurce. Nu va imaginati ca sunt niste tocilari care muncesc ca magarii zi lumina si apoi se duc acasa si dorm, sau ca sunt copii de bani gata care primesc de la parinti o renta lunara. Majoritatea vin aici cu banii stransi dupa ce au lucrat in timpul liceului. Sunt oameni care se distreaza, care in timpul liber ajung sa ne cunoasca tara mai bine decat o cunosc multi dintre concetatenii nostrii si carora intamplator le pasa si ca in jurul lor sunt oameni care au nevoie sa li se intinda o mana.

Nu scriu pentru a face elogiul voluntarului strain ci pentru ca ma tot intreb si intreb pe oricine: de ce nu fac romanii volunatriat? Traim intr-o tara saraca e drept, suntem obligati sa ne folosim timpul pentru a castiga banii necesari fiecarei zile. Dar in spatele voluntariatului exista o logica simpla. Daca fiecare si-ar sacrifica 4 ore pe saptamana pentru a ajuta cu ce si cum poate pe altul(si aici chiar nu ma refer la bani), poate ca urmatoarele generatii ar fi ceva mai responsabile, ar avea notiuni mai bine inradacinate de igiena si bun simt, ar mai citi si altceva decat reviste mondene, ar fi interesate si de altceva decat de manele, cluburi si malluri, nu ar mai fi albiile raurilor pline de pet-uri de plastic si gunoaie.
E o vorba care spune ca dar din dar se face rai, chiar am vazut asta intamplandu-se si asta mi-as dori si pentru copii mei, sa vada ca din mainile si sufletul lor se face rai, sa vada ca oamenii din jurul lor sunt oameni nu roboti corporatisti.
Nu sunt dintre cei care au idealuri de pace si bunastare universala, stiu foarte bine ca suferinta va exista atata timp cat va exista viata. In schimb sunt dintre cei care se incapataneaza sa creada in umanitate.

De data asta e chiar o situatie simpatica. Prin asta inteleg faptul ca nu am avut de suferit vreun prejudiciu din cauza bancii, in schimb m-am amuzat copios datorita proastei organizari care domneste in renumita institutie bancoasa.

Situatia se prezinta astfel: prin luna Decembrie tocmai inchisesem unicul cont pe care il aveam deschis la BCR. Toate bune si frumoase, multumim, la revedere. Prin luna Ianuarie ma suna o duduie care se prezinta ca fiind din partea bancii si ma anunta ca mi-a sosit cardul la sediul lor central. Ii marturisesc respectuos ca ma bucur tare, dar nici ca ma intereseaza aspectul acesta. Normal, ma intreaba de ce. Ii explic faptul ca eu am incetat orice legatura cu banca inchizandu-mi contul de vreo luna si ceva. Intrebarea care a urmat a fost priceless: ‘Cum v-ati inchis contul?’
Am ramas interzis cateva secunde, mi-am revenit si i-am marturisit ca doar am cerut sa mi se inchida contul si duduia de la ghiseu mi-a confirmat.

Acum stau si ma intreb: daca angajatii BCR isi intreaba clientii cum isi inchid conturile, oare ei cum reusesc sa isi indeplineasca atributiile de serviciu?

Acu doua zile (nota: 12 Februarie) mentionam faptul ca eu sunt substitios, timp in care Adrian mentiona faptul ca el este interstitios. Asta ca alternativa la marea masa de gura casca care isi ghideaza viata si actiunile dupa superstitii, acest sistem de origine obscura si neverificata. Degeaba incearca unii sa imi demonstreze existenta lui Vineri 13 pentru ca ma tavalesc pe jos de ras, si eventual le arat acea componenta osoasa ce le-o arat celorlalti participanti la trafic atunci cand sunt imbucurator de prosti si sar calul, atata ca faptul de a-mi lovi masina sub pretextul de a o repara pe asigurarea vitei ce nu acorda prioritate nu reprezinta o optiune pentru subsemnatul, deci acel ‘imbucurator de prost’ este al naibii de dependent de context. Un bun prieten a avut ieri accident, dar fac pariu ca in acelasi context il facea in oricare alta zi, fie ea Joi 15 sau Miercuri 23. Pentru ca o masina oricat ar avea ea gume de iarna, fara anvelope adaptate contextului in care a facut accident, sau lanturi, nu prea avea cum sa scape. Gheata formata peste zapada batatorita este gheata indiferent ca e Vineri 13 sau orice alta zi. Dar nuuu, unii insista in prostia lor. In alta ordine de idei, statistic vorbind, in data de 13 a oricarei luni, se intampla fenomenul invers: datorita superstitiei, soferii sunt mult mai atenti ca de obicei, deci numarul de accidente este mai mic. Ironia sortii, nu? Publicitate.

Trecand peste amuzamentul de moment (niciodata nu imbatraneste chestia de mai sus) atarnatorii de vant ce fac degeaba umbra pamantului ar trebui sa inceapa sa isi foloseasca capatanile alea si la altceva inafara de a folosi pe post de suport de par, daca este cazul sa poarte ceva podoaba capilara. In ideea ca unii vor pricepe ce tastez eu aici, fuga de responsabilitate poate fi mascata elegant sub scuza: a fost Vineri 13. Daaa? Interesant. Acelasi `screw up` in aceeasi situatie, dar intr-o alta zi a lunii si preferabil sa nu fie sambata sau marti (alte balarii din aceasta categorie), oare se inscriu in aceeasi zona, sau situatia in sfarsit poate fi privita ca un esec, altfel spus eroare din categoria erorilor intre scaun si tastatura? Poate ca da. Un mare poate. A da vina pe soarta, universul ce iti sta impotriva, etc. este infinit mai usor decat a accepta problema si a-ti vedea greselile.

Stiu ca pus in acest context mi-a fost greu la un moment dat sa accept niste chestii. Acu vreo 3 ani, in vreo doua luni consecutive am avut probleme majore, ironic, in date de 13. Analizand putin situatia la rece, am ajuns la concluzia ca parte de vina imi apartine iar acea parte de vina nu se poate cataloga in zona actiunilor de care sunt mandru ca le-am infaptuit. Oricum, de aproape 3 ani si pana in prezent, cum naiba nu dau de belele mai mari decat cele ce le-as putea gasi intr-o zi ca oricare alta? Sa fie faptul ca nu ma tem de ideea de a fi papat de Zana Maseluta (fara a avea vreo legatura cu ZM de pe XPC)? Adevarul este dincolo de aceasta afirmatie, si in mod cert dincolo de cei ce se incuie in casa si trag obloanele intr-o zi de Vineri 13. Ca sa plusez putin, luna trecuta, Marti 13, a insemnat o zi in care am ajuns pe masa de operatie, fara a avea vreo legatura de context. A fost programata treaba. S-a intamplat ceva? Aparent nu din moment ce sunt aici gata sa le daram crezurile superstitioase ale unora. Si ca sa ii intristez si mai mult pe acesti oameni care iau de buna o chestie precum cea descrisa cu detaliu de catre subsemnatul, luna viitoare data de 13 va cadea tot intr-o zi de Vineri. Iar cu asta cred ca am pus bomboana pe coliva, dupa o Marti si doua Vineri ce in mod ironic se alineaza cu planetele ca se le dea unora o pereche de scatoalce.

Trebuie sa recunosc faptul ca articolul anterior al lui Cristian_CJ mi-a dat intr-o oarecare masura o doza de inspiratie pentru a insira pe foaie cele ce urmeaza.

Din multitudinea de aspecte exprimate anterior, ma pot pune in pielea soferului, a pietonului precum si a biciclistului.

Permisul de conducere luat la 18 ani nu mi-a adus doar o mare bucurie, ci si o mare responsabilitate. Acum 6 ani mai tarziu privesc strada cu alti ochi. Privesc situatia cu mai multa maturitate. Daca ar fi dupa mine, mi-as fi dat permisul la 21. Nu doar mie. Mai sunt destui prea putin copti la minte ce se grabesc sa isi ia permisul la fel cum se grabesc sa devina statistica. Dar ca pieton, faptul ca mi-am luat permisul m-a invatat sa fiu mai atent, sa aplic partea de lege ce imi este rezervata atunci cand sunt biped. Multi uita de ea.

In ultima saptamana era sa iau de doua ori pietoni pe capota. Scenariul? Intamplator aceleasi. Pietoni ce trec ca oile fix dupa o masina ceva mai mare, iar eu pe contrasens fara sa am posibilitatea sa ii vad decat in ultimul moment. Trebuie sa recunosc vorba soferului cu 30 ani experienta … miercurea trecuta am plecat pe uscat, iar in centrul Sibiului era ud, praf si frig … deci cu gume noi, frane noi si ABS de la 40 la ora m-am trezit in imposibilitatea de a opri decat dincolo de trecere. Din fericire drumul avea 4 benzi, iar pietonii inca erau dincolo de axul drumului. Desi politia avertizeaza ca trebuie sa te asiguri inainte sa traversezi, nimeni nu asculta. Inca nu se impart suficiente amenzi, atat soferilor cat mai ales pietonilor. Ignoranta nu este mai tare decat o capota de masina.

Pe de alta parte, tin minte faptul ca vara trecuta eu si un coleg de servici am avut o mare satisfactie ca pietoni. Nu conteaza faptul ca doua minute mai devreme coborasem din masina. Eram pietoni. La o trecere de asta ceva mai circulata, eram deja pe banda I, iar nenea care circula pe II a ‘incurcat’ frana cu acceleratia, asa ca nu ne-am martirizat. Am apreciat corect riscul, asa ca ne-am oprit brusc din mers. Soferul de dupa el a dat mai multa dovada de cunoastere a legilor. Din pacate pentru el, politia era fix dupa curba usoara ce se formeaza in acel loc, dupa masinile parcate, si a vazut tot. Rezultatul? 30 zile pe tusa bine meritate. Avea vizibilitate, ne-a vazut din timp, dar a ales solutia nesimtirii.

In alta situatie, am aratat (din nou) faptul ca am urechiometrul bine calibrat. La o trecere semaforizata unde pietonii asteapta strategic dupa un stalp destul de voluminos, se facuse verde. Apuc doar sa intind mana catre colega mea de clasa pentru a o opri din a face pasul pe trecere ce i-ar fi putut fi fatal. Un capsunar obosit cu numere rosii a considerat ca lumina rosie ce ii era in fata are caracter de optional. Deci a trecut pe rosu avand pe putin 90km/h (ochiometric, in orice caz, sub 80 n-avea). Din pacate asemenea specimene nu sunt trase la raspundere suficient de des.

Ca biciclist (MTB, desi o mai scot si pe asfalt) cred ca am invatat cea mai importanta lectie de condus preventiv. Desi am foarte multa experienta pe doua roti, aceasta mi-a dat falsa impresie ca pot circula cu bicicleta prin oras cu viteza de masina, chiar daca stiu bine strazile, unde sunt punctele moarte de vizibiltate ale unei masini, deci sa nu circul in pozitii aiurea. Da, aveam prioritate, da, celalalt nu s-a asigurat, dar tot eu am ramas cu dureri permanente de genunchi pentru ca purtam doar manusi pentru protectie iar viteza a fost prea mare pentru a putea opri in siguranta, deci am zburat peste ghidon in momentul in care amortizoarele nu au mai putut prelua energia. Bine ca au fost si manusile, casca era acasa, pe vremea aceea nu aveam cotiere, genunchiere (erau mizerii, acum brusc nu mai sunt) … A fost singura data cand am cazut cu bicicleta in trafic. Da, am mai cazut pe coclauri, m-am julit cu mult mai rau decat atunci cu alte ocazii, dar impactul cu asfaltul a fost incomparabil cu orice experienta prealabila. Eu mi-am invatat lectia la modul dur dand cu capul de pragul de sus. Altii din pacate poate citesc si vad vorbe goale.

Cat despre motociclisti, cred ca materialul cel mai bun existent pe “piata” este acest thread de pe motociclism.ro. Din pacate, cum spuneam mai sus, multi vad, putini pricep (si baga la cap).

Va mai curge multa apa pe raurile patriei pana se vor vedea mai multe schije de civilizatie prin trafic, pentru ca de bizoni nu vom scapa. Raman la parerea ca bizonii sunt o stare de fapt permanenta, altfel nu imi explic de ce aproape fiecare drum e o aventura, pornind de la taranul ce ma blocheaza in parcare, si nenumaratele cazuri cand m-am trezit cu primate la volan pe contrasens, apeland chiar la masuri extreme (iesit de pe carosabil pe cat se poate spre exemplu). Nu sustin ca sunt ‘teh ultimate driver’. Am avut si permisul suspendat pentru ca m-am pupat cu o tanti dupa o faza stupida la care am fost amandoi tufe, dar eu am fost cu o idee mai tufa. S-a intamplat o singura data sa trec pe rosu la semafor pentru ca efectiv am fost indus in eroare, dar am intrat cu 35-40 si am franat la timp atunci cand mi-am dat seama de eroare. Dar invat pe zi ce trece cam tot ce se poate in materie de a conduce preventiv. Daca acum cativa ani aveam inconstienta de a merge pe bicicleta dupa 3 beri, acum dupa una, desi nu se simte la tonajul subsemnatului, evit orice contact cu ideea de a conduce.

Citeam azi la zoso despre o perspectiva a soferului fata de pietoni idioti si traversari mai mult sau mai putin regulamentare. In mare parte tind sa ii dau dreptate in ceea ce priveste grabitii, idiotii, etc. Pe de alta parte, Dojo ofera un punct de vedere in care ia apararea pietonilor si,la fel, ii dau dreptate. Si stau si ma gandesc, ideal ar fi ca toti participantii la traficul rutier sa circule civilizat, dar din pacate asa ceva e imposibil.

In afara de soferi si pietoni, mai sunt si motociclistii sau biciclistii, alte doua mari categorii care mai mult nu respecta legea.  Si atunci ce facem? Sunt convins ca multi dintre noi suntem pe rand, soferi, pitoni, ciclisti sau motociclisti. Cum procedam? Simplu: cand suntem la volan injuram suntem atenti la pietoni, ciclisti, motociclisti; cand suntem pietoni injuram suntem atenti la soferi, ciclisti si alte specimene. Si asa mai departe.

Imi aduc aminte de un sofer cu o experienta de vreo 30 de ani care-mi spunea ca acum 15 ani era destul sa fii atent la ceilalti participanti la trafic, dar acum trebuie sa anticipezi cu minim 5 minute conditiile de drum. Deci, circulati preventiv.

Am gasit aceste sfaturi de o ‘importanta covarsitoare’ pentru a iesi din criza dupa ce am aterizat pe skillteam.ro.  Mi s-au parut atat de interesante tocmai pentru ca ar fi trebuit urmate  tocmai pentru a  preveni o criza intr-o companie, sau mai bine zis, pentru a asigura buna functionare a unei companii. Dar sa nu arunc cu noroi intr-o idee buna, la urma urmei.

ATENTIE! Criza financiara nu este doar un fenomen economic. Ea reprezinta, in primul rand, un fenomen psihologic si social. Ca atare ea nu poate fi combatuta doar cu masuri economice, ci cu masuri psihologice si economice deopotriva.

Angajatii vostri au si ei credite, chirii, facturi de platit. Arata-le angajatilor ca intelegi acest lucru si cere-le sa-si canalizeaza energia in directia eficientizarii firmei, iar astfel si problemele lor financiare vor fi rezolvate.

Identifica in care etapa a crizei te afli!

- Scapa de panica

- Organizeaza cu angajatii o intalnire de tip team power effect si spune-le oamenilor ca vrei sa treci criza impreuna cu ei. Tu vrei sa dezvolti afacerea, iar ei vor sa-si pastreze locul de munca

- Informeaza-te din mai multe surse si cantareste veridicitatea acestora.
Fa o strategie de abordare si fi pregat sa o schimbi pe una adaptata evolutiei ulterioare. Invata sa ai planuri de back-up.Planul A, B, C, D….

- Asigura-te ca angajatii tai isi asuma aceasta strategie

- Motiveaza, inspira si da siguranta angajatilor. Angajatii au si ei credite, chirii si facturi de platit

- Asigura-te ca angajatii inteleg importanta Clientilor si sunt preocupati de satisfactia acestora

- Gandeste creativ si lanseaza produse sau servicii ce raspund nevoilor actuale ale clientilor

- Lanseaza sisteme (campanii) de vanzare creative

- Creste nivelul profesional al angajatilor

- Descopera care iti sunt cei mai eficienti angajati, recunoaste-le meritele, cheama-i in comitetul de criza
Dezvolta un comitet de criza format din oamenii cheie ai organizatiei si fa-i responsabili de depasirea acesteia

- Descopera liderii informali din echipa si ai grija ca ei sa transmita in echipa mesaje motivante si oprimiste

- Negociaza cu furnizorii si asigura-te de sustinerea lor

- Descopera cheltuielile ce pot fi reduse si evalueaza impactul lor inainte de a actiona

mai multe aici

Dupa ce am luat la cunostinta diversele motive pentru care unii au mers la vot si altii nu, am inclinat spre a merge la vot. Parea cea mai rationala solutie. Motivele pareau clare, dar cel la care m-am oprit a fost ‘datoria fata de mine insumi’, pentru ca a vota e un drept si nu o obligatie.

Din pacate, aceasta ‘datorie fata de mine insumi de a vota’ a dat totul peste cap. Eu ma consider dator sa-mi ofer sau sa incerc sa obtin tot ceea ce e mai bun, am gandit. Pus in fata actului de a vota, m-am trezit in fata unei probleme inverse: as vota un candidat care sa reprezinte ‘raul cel mai mic’, caci marea de candidati se diferentiaza prin coloratura politica si diferente de exprimare (in functie de cat de bine reusesc sa-si faca o campanie).

Devreme ce am plecat de la premisa ca mi-as dori ce e mai bun pentru mine, am realizat ca ma aflu in situatia de a vota ce e mai putin rau pentru mine, dar in esenta, e tot rau. Iar in acest caz, am prefer sa las hazardul la treaba. Deci, nu am mers la vot.