Blog Deschis … acum tu dai tonul!

Pentru că ne-am obișnuit deja cu lucrurile făcute ca să fie făcute, de dragul iluziei existenței unui organism funcțional denumit generic stat (cu tot cu principiul lui de separare a putorilor), se pare că mai nou (sau mai vechi, dependent de context) ‘dreptul’ de a le plăti unora drepturile de autor se face după reguli ce țin de teoria haosului sau teoria numerelor aleatoare. Altfel spus candidații pentru o amendă frumușică se extrag din urnă sau de pe un hub oarecare de DC++.

Un conațional de origine obscură ce a avut lipsa de prudența în a împartăși cu alții colecția stocată pe HDD s-a ales cu un proces frumușel și o amenda de 3000 de coco. De fapt tot ce mă intrigă este metoda prin care acesta a fost ales: la întâmplare. Este de prisos să mai dau exemple anterioare de situații în care creierul nefuncțional al Justiției române nu este doar orbit ci și prostit de procesul de tranziție spre un ideal în care ne aflăm de vreo 20j de ani.

Sursa.

Umbla vorba prin targ despre faptul ca ar trebui sa facem ce zice popa, nu ce face popa – ca doar si el este om. Desigur, iti recomand sa faci ce zice popa si sa te plangi in continuare de situatia mizera. Pentru ca popa ala care mereu se plange de bani si se plange prin emisiuni la radio ca nu sunt bani pentru a mai construi o biserica se prea poate sa o duca mai bine decat multi dintre cei ce populeaza planeta si detin meserii reale.

Mai trantim cu forta inca un episod din prostia omeneasca, altfel spus prostia romaneasca sau prostia crestineasca. Pentru ca altfel nu imi explic salariile obscene ce le primesc unii (sau ma rog, urmeaza sa le primeasca) ce n-ar trebui sa fie atat de legati de ‘viata laica’, avutii si alte aberatii de astea ce ti se servesc la tava de catre beserica. Este normal sa fiu frustrat atata timp cat un popa dupa cativa ani de parohie isi permite o masina pe care eu nu mi-o permit. Stiu ca ma leg de o stire mai veche, poate neverificata in detaliu, dar pentru anumite chestii nu ai nevoie de presa pentru a observa evidentul.

Sunt scarbit si m-am saturat de acest paravan cu ‘nu judeca’ si ‘popii sunt si ei oameni’ ca pretext pentru mocirla morala in care se zbat unii – majoritatea, timp in care spre exemplu profesorii sunt platiti cu salarii mizere. Da, am curajul sa pun la indoiala acest ’status quo’ pentru simplul fapt ca unii au nesimtirea sa isi ascunda mizeriile sub haina sfanta, iar daca adevarul doare, atunci de ce mai spun unii crestini ca ei cred in Adevar? Nu pot sa neg faptul ca in invatamant sunt cazuri de coruptie, dar per total, parca sunt mai putin vizibile, iar majoritatea ce au bani, au pe spinarea muncii indarjite, nu pe spinarea parohiei. Deasemenea nu neg faptul ca in tara asta au mai ramas vreo cativa preoti – nu popi – dar parca sunt tot mai putini. Vat prostimea ca se inflameaza de fiecare data cand profesorii mai fac o greva pentru a fi remunertati mai bine timp in care daca popii isi mai cumpara o masina, nimeni nu zice nimic – ca doar e popa. Dar boii nu pricep ca profesorul acela ce se chinuie sa ii educe plodul ii va pune painea in mana pe mai departe, nu acel popa ce in suficiente cazuri nu poate servi drept model de urmat in societate.

Imi pare rau, nu pot, nu vreau sa fiu de acord cu asa ceva. Si nu, rog cititorii inteligenti sa nu imi indruge prostii monumentale despre dificultatea de a fi popa atata timp cat nu muncesc pe bune 40+ ore pe saptamana. Desigur, se vor gasi si cei ce imi vor servi doctrina in loc sa isi puna la contribuitie creierul nefunctional, dar imi pare rau, sunt prea ocupat sa fac ce face popa in loc sa ma imbat cu apa rece a saraciei de buna voie asa cum umbla vorba prin biserici reci. Traiasca ipocrizia. Se pare ca avem parte de ea din plin.

Sursa frustrarii.

Pentru a nu știu câta oară mi se demonstrează faptul că traiesc în țara lui Papură Vodă. Știu că doar îmi dau cu părerea, și mi-o dau degeaba. În urmă cu un an și ceva, chestia de mai jos mă oripila oarecum …

Astăzi s-a dat sentința. În funcție de valoarea mașinii, calculați invers proporțional sentința. Rezultat: 2 ani cu suspendare. Și obligativitatea de a face în fiecare an cursuri de pregătire teoretică rutieră. Oare cum rămâne cu anularea permanentă a permisului? Cursurile teoretice nu sunt inamicul ignoranței. Urmează analiză pe text.

Judecatorii au mai decis ca inculpata sa plateasca daune morale familiei victimei, in valoare de 135.000 de euro.

Adică șpagă.

De asemenea, la momentul in care au fost audiati martorii acestui accident, s-a stabilit faptul ca evenimentul putea fi evitat.

Cap sec, în mare toate evenimentele ar putea fi evitate. Excluzând condițiile de drum sau defecțiuni tehnice, un eveniment poate fi evitat. Daca nu este evitat, cel puțin o doză de prostie monumentală sau ignoranță este implicată. Iar prin condiții de drum mă refer la factori neașteptați, nu la idioți ce conduc exesiv de repede in condiții de ploaie, ceață, etc. Unii încă nu au auzit de faptul că există o pedală numită frână.

Sursa.

Ma uit uneori cat de usor le este unora sa treaca prin viata, indiferent de cat de multe victime nevinovate fac in urma lor… Ii vezi radiind de fericire ca isi ating scopurile lor aparent marete (pentru capacitatea lor de perceptie), dar in realitate mici si meschine.

 Sunt tot mai des intalniti indivizii capusa, care bazati doar pe doza lor enorma de tupeu si prostia drept stindard, agaseaza pe cei mai putin dotati cu aceste “atuuri”, pana ajung sa isi simta fundul gadilat de caldura locului pentru care au ravnit si pentru care au facut atata exces de idiotenie. Atunci, satisfacuti pana in cea mai adanca fibra a muschiului lor infoiat de atata fala, isi lafaie cu zambet larg si superior intreaga lor splendoare, pierzand din vedere ca orice culme de val ascunde sub ea un hau nimicitor, care, daca nu ai ajuns acolo bazat, cel putin pe un efort sustinut si de altceva decat de sabotarea celorlalti sau de aptitudinea de gropar, te  va duce sigur si rapid in acel abis al anonimatului, acolo de fapt unde ar fi si locul genului acesta de zmei.

  Este trist sa vezi oameni care, constiinciosi, acumuleaza o viata intreaga valori morale si cunostinte, pentru a-si atinge steaua, pe care stau cu ochii pironiti ani si ani la rand, si cand mai au putin si visul lor este pe cale de a se realiza, apare cate un bobarnac de acest gen, care in viata lui nu a stiut ca o carte se si poate citi nu numai colora, si se agatza cu zambet stirb si sfidator de biata celesta, si in prostia lui nu face decat sa o indeparteze de bietul muritor….de ajunge, amaratul visator, sa planga cu fruntea in palme, blestemand ziua cand s-a nascut cu handicapul de a fi om…

  Ne invatam copiii ca oamenii sunt rasa superioara ce salasluieste pe aceste meleaguri terestre, dar realitatea cotidiana incepe sa contrazica din ce in ce mai mult aceasta teorie…Ipocrizia, falsitatea, cruzimea, jocurile de culise si multe alte caracteristici din ce in ce mai pregnante ale rasei noastre, fac din aceasta sublima suprematie doar o utopie, pentru ca deja multi dintre semenii nostri nu mai au nimic in comun cu umanul pe care il revendica drept baza a speciei lor…

  Recunosc, eu inca ma erijez uneori in justitiarul care vrea in nebunia lui sa lupte pentru adevaratele valori morale, care ar trebui sa existe intr-o societate, neavand pretentia ca eu sunt un bun exemplu, ci doar ca as putea ajuta la sprijinirea altor biete suflete care sunt covarsite de invazia hoardelor de bobarnaci cu tupeu… Nu reusesc de fiecare data sa ajut, in masura in care imi doresc, pentru ca sunt momente in care si pe mine ma coplesesc idioteniile acestui gen de indivizi si imi mai curma din elan, pur si simplu obosindu-ma pana la limita..:(, dar macar imi linistesc sufletul cu ideea ca am incercat inca o data sa lupt cu aceste mori de vant imense….

  …” Unde esti tu Tepes Doamne, /ca punand mana pe ei/sa mi-mparti in doua cete/de smintiti si de misei…”

Daca cineva mai credea ca o sa fie prea de oaie din partea Tribunalului Bucuresti sa-l tina pe Gigi in arest, cu toata lipsa de procedura urlata de avocati in media, iata ca acum a venit momentul sa-si faca autocritica si sa reevalueze putin situatia.

Sistemul de drept din Romania este unul codificat, ceea ce inseamna ca instantele sunt obligate sa judece dupa texte de lege, dupa coduri adica si nu avand in vedere cutuma, argumente de echitate, de bun simt sau dupa ureche. Codificarea, cuprinderea  regulilor de conduita in texte legale a fost blamata nu de putine ori pentru caracterul sau inflexibil, dar a fost mentinuta pentru avantajele pe care le prezinta. Avantajul major este adus de inlaturarea arbitrariului in aplicarea dreptului, de crearea unor premise de egalitate si impartialitate in aplicarea normei legale la cazul concret dedus judecatii.

Ce se intampla cand normele de drept substantial sau normele procedurale, care sunt garantul exclusiv al unei justitii echitabile, sunt incalcate de instante? Atunci ne aflam in fata haosului absolut, in fata unei involutii dincolo chiar de limitele acceptate in ordinile prestatale,  in fata unei stari de lucruri care sa nu ne mai permita sa dormim noaptea.

Avocatii lui Becali au avut, din punctul meu de vedere, argumente intemeiate pentru care procedura nu a fost respectata, din care voi mentiona  cateva:

-propunerea de luare a masurii arestarii preventive formulate de catre Parchet era lovita de nulitate absoluta, deoarece nu s-a procedat la asculatarea inculpatului de catre organele de urmarire penala inainte de a se formula propunerea de arestare, desi aceasta era un act procedural obligatoriu;

-inculpatului i s-a incalcat dreptul la aparare, toate actele procedurale efectuate fata de inculpat realizandu-se in absenta unui aparator ales sau din oficiu;

- incalcarea principiului prezumtiei de nevinovatie, care presupunea in acest caz  lipsa oricarui dubiu in legatura cu propunerea pe care Parchetul o facea in sensul arestarii preventive;

Cand o instanta trece peste argumente de natura acestora, fara o motivare substantiala de natura sa inlature orice indoiala rezonabila, se creeaza precedentul periculos ca oricine sa poata fi bagat la zdup fara prea multe formalitati.

Urmatoarul stadiu al disolutiei sistemului judiciar este ca organul competent sa afirme ca o persoana este vinovata, iar cetateanul sa fie obligat sa-si probeze nevinovatia, etapa care ma tem ca este deja in desafasurare.

Ce a patit Becali nu este ceva nou pentru cei care au contact cu justitia. Este obisnuit ca sansele in fata instantelor sa fie fifty-fifty, indiferent de indreptatirea legala a unei persoane care deduce un caz judecatii.

Ce este nou in toata tevatura este afirmarea fatisa a lipsei de repercusiuni a judecatorilor, care s-au obisnuit sa nu le fie angajata raspunderea indiferent ce solutii pronunta.

CSM-ul, desi are prin lege ca atributie solutionarea plangerilor privind incalcarea procedurilor cu rea-credinta sau din incompetenta de catre magistrati, nu se baga niciodata si iti recomanda sa exerciti calea de atac daca poftesti. Doar judecatorii n-or sa sanctioneze judecatori.

Recuzarea este o institutie cvasiinutila, care in practica nu are mai niciodata solutie favorabila, din moment ce recuzarea este judecata de colegii celui recuzat.

Condamnarile Romaniei la CEDO nu sunt suportate din banii judecatorului raspunzator, ci din banii contribuabililor. In conditiile acestea, fiecare cetatean care castiga la CEDO isi plateste lui insusi din impozitele pe care le-a achitat de-a lungul vremii o parte din despagubiri, iar pentru restul de bani suntem amendati noi, toti ceilalti cetateni. Aceasta, in conditiile in care Ordonanta 94 instituia inca din1999 raspunderea materiala a magistratului care a atras condamnarea Romaniei la CEDO dar, din motive obscure, practic nu s-a intamplat niciodata ca un judecator sa fie obligat sa plateasca.

Iar acesta este numai varful piramidei problemelor care sufoca  sistemul judiciar din Romania.In mod obisnuit, toate trecerile cu vederea ale normelor legale se fac mai mult sau mai putin sub protectia anonimatului, din moment ce jurisprudenta inca nu este publicata pe larg.

Avocatii s-au obisnuit sa aduca zece argumente, instanta sa respinga  motivat doua, iar restul sa nu le bage efectiv in seama. Petentii s-au obisnuit sa aduca probe la dosar, din care jumatate instanta sa se faca ca nu le vede. Dar pana ieri, lucrurile astea le patea fiecare pe pielea lui si nu  ieseau la suprafata decat in ocazionale scandaluri legate de retrocedarea vreunor terenuri, care se stingeau pana la stirile de la ora 5.

Ieri a fost pus pe tejghea arsenalul abuzurilor pe care o instanta le are la indemana pentru a infunda pe cineva, in lumina reflectoarelor, fara nicio timiditate. Deja nu mai e vorba de averi, e vorba de libertatea unei persoane publice. Avocatii lui Becali, obisnuiti sa impresioneze si numai prin prezenta, au constatat cu aceasta ocazie pe nervii lor ca nu pot schimba solutia pe care o instanta si-a propus s-o dea, nici daca stau in cap. Nici daca recuza…Ceea ce imi intareste banuiala ca un avocat bun in Romania nu este neaparat cel care e bun ci cel care a dobandit convingerea instantei inca dinainte sa intre in sala de judecata.

Toate lucrurile astea se intamplau si inainte. Acum, avand in vedere calitatea persoanei implicate si dimensiunile scandalului creat, am speranta ca avocatii lui Becali sa faca sistemul sa sara in aer, sa scoata la iveala ilegalitatile cu care toti ne-am obisnuit si sa le faca de data asta de netrecut cu vederea.

Pentru ca acum nu au alternativa. Intelegerea, musamalizarea cazului concret al clientului, solutia cea mai practicata in astfel de situatii, este  exclusa dupa cate se pare. O solutie individuala pentru Becali ar fi o pierdere, pentru lucrurile ar merge in rest tot ca inainte si episodul acesta s-ar uita imediat ce Becali ar parasi arestul.

Eu vad in acest moment oportunitatea noastra de a ne declara in gura mare indignati de ce ni se intampla, de a arata ferm ca nu mai acceptam sa ni se incalce drepturile, noua si concetatenilor nostri, de a fi solidari si nu individualisti. Nu este cazul sa il judecam acum pe omul Becali pentru trecutul si comportamentul lui, ci sa il sustinem in acest caz concret pe concetateanul nostru bagat la inchisoare din motive care cred ca deja ne sunt la toti evidente.

Pentru daca astazi i se intampla lui Becali, fatis,  maine nu este nicio garantie ca nu o sa i se intample lui Ion, Leana sau Vasile daca se pune cu cine nu trebuie, indiferent cate credite ar face sa-si plateasca avocatul.

Injura-l pe Visurat!

Injura-l pe piticigratis!

Injura-l pe Zoso!

Injura-l pe Arhi!

Injura-l pe Ciutacu!

Injura-l pe Iliescu!

Injura-l pe CTP!

Injura-ma pe mine!

Injura pe cine vrei! Injura-i pe toti! Injura toata planeta! Injura universu’ lu’ peste!

Dar daca nu injuri cu stil, s-ar putea sa nu te bage nimeni inseama!

Faptul ca injuri aici in comentarii sau iti faci cont si scrii un articol injurios nu inseamna nimic. Orice dobitoc poate sa injure. Daca esti un injurator valoros, lumea te va baga in seama! Daca nu, tocmai ai dovedit ca esti un idiot sinistru. Deci, injura! Sa vedem, care e mai tare.

O adolescenta de 15 ani a omorat asistenta maternala care o avea in grija dandu-i de 8 ori cu toporisca in cap. In declaratie spune ca a facut asta de frica sa nu fie batuta din nou pentru ca mama adoptiva dupa cateva palme s-a dus sa ia facaletul. O varianta ar fi ca era un copil de la orfelinat cu probleme de atasament si capacitate slaba de autocontrol.

Am avut de-a face cu adolescenti din astfel de medii. Sunt egoisti, nu au cum sa aiba incredere in cineva, sunt rai de gura, de cele mai multe ori se au rau cu scoala. Dar nu omoara pe nimeni! Dimpotriva, unii dintre ei, daca strigi un pic sau ridici palma spre ei baga capul intre umeri precum cateii vagabonzi. Varianta ca intr-adevar a fost batuta si ii era groaznic de frica ridica mai multe intrebari. Cat de batuta a fost in toti anii petrecuti in acea familie? Cat de terorizata psihic? Cat de frica ii putea fi de mama adoptiva? Raspunsul la intrebarile astea nu poate fi dat de nimeni in asa fel incat sa fie relevant. Un lucru e sigur, viata acestui copil e distrusa.

Ea ar putea fi un exemplu pentru toate celelalte asistente maternale care trateaza copii pe care ii au in grija mai rau decat isi trateaza animalele de casa, pentru toata hoarda de asistente sociale care ar trebui sa verifice aceste mame surogat si nu o fac, pentru toti nenorocitii de psihologi care de frica sa nu se puna rau cu sefii sau de lene nu purica femeile astea pe toate partile si mai ales pentru directorii de la Protectia Copilului care isi dau salarii de sute de milioane pentru care fac numai lucrurile de suprafata. Cel mai probabil nu se va intampla asa. Lucrurile vor fi rezolvate simplu, copilul asta va fi inchis sau trimis la un spital de psihiatrie inchisoare si toata povestea va fi uitata. Dar cu siguranta va mai urma una care ne va surprinde la fel de tare.

Dupa ce am vizionat incidentul de ieri, am fost curios sa vad daca apare ca stire pe vreunul din posturile de televiziune nationale. A aparut, iar asta demonstreaza ca blogul devine incet, incet un instrument credibil de mass media.

Ceea ce ma interesa cu adevarat era modalitatea prin care politia va motiva lipsa unei interventii ferme in favoarea fetei captive cu mana in automat. Purtatorul de cuvant al politiei a pasat responsabilitatea in curtea inspectoratului pentru situatii de urgenta. Acestia s-au disculpat spunand ca nu cade in atributiile lor sa sanctioneze asemenea acte. Concluzia: politia se afla acolo degeaba.

In cazul asta ma intreb daca nu ar fi mai simplu ca in loc sa ne platim impozitele la stat sa angajam cu totii o firma de paza si protectie care sa actioneze cu profesionalism pentru banii pe care ii primeste. Sau, si mai simplu, sa ne infiintam clanuri: pe familii, cartiere, prietenii. Si sa actionam de capul nostru. Am o problema, sun clanul sa ma salveze. Simplu si la obiect. NU e prima oara cand politia are rol de spectator in cazul infractiunilor de tot felul. Iar, daca politia nu e in stare sa serveasca si sa protejeze cetateanul, trebuie cautate solutii, iar pana acum se pare ca un clan e o solutie simpla si eficienta.

Politia si Pompierii (serviciul de descarcerare) au fost impiedicati sa-si desfasoare activitatea timp de 20 de minute de catre o femeie isterica. Motivul?

Femeia isterica (unele surse sustin ca se numeste Georgeta Rujan,  sotia unui comisar de la Garda Financiara Bacau) impiedica Politia si pompierii sa elibereze o fetita de aproximativ 6 ani  a carei mana este prinsa intr-un distribuitor automat, pe motiv ca s-ar putea distruge o masinarie scumpa.

Faptul ca integritatea fizica si psihica a copilului este pusa in pericol pare sa nu o intereseze pe femeie, ea fiind hotarata sa-si porotejeze investitia (aparatul). Toata aceasta scena, cumva grotesca, este condimentata cu agresarea celui care filmeaza incidentu, cu strigate si injuraturi. Filmul integral poate fi vazut la Contrasens.

Taxa auto va ajunge din nou pe agenda de la Bruxelles la inceputul lunii februarie ca urmare a noilor reglementari privind aceasta taxa, introduse in luna decembrie a anului trecut. Conform ordonantei de urgenta nr. 208 din 4 decembrie 2008, emisa de fostul guvern condus de catre Calin Popescu-Tariceanu, se majoreaza de trei ori cuantumul taxei de poluare pentru toate autovehiculele inmatriculate pentru prima data in Romania.

Potrivit europarlamentarului, pentru a se evita un nou conflict intre Romania si Bruxelles, la inceputul lunii februarie vor avea loc discutii intre reprezentanti ai Ministerului Mediului din Romania si Comisia Europeana. Astfel se va stabili un acord privind dispozitiile si dimensiunea unei taxe de mediu ce va fi aplicata in Romania, in conformitate cu legislatia comunitara in vigoare.

City Shop, boutique de accesorii uber-hip aflat in inima Bucurestiului, a ales sa se implice in proiectul de voluntariat caritabil, CharityGift.ro. City Shop si-a propus sa doneze un procent din vanzari pentru fundatia Daisy Hope.
Motivatia din spatele initiativei City Shop este simpla: magazinul are ocazia sa ajute comunitatea si orasul pe care le iubeste si pe care le-ar dori schimbate in bine. Produsele sunt disponibile pe site-ul www.CharityGift.ro si pot fi comandate online incepand de astazi. Procentul donat este de 10% si se va indrepta catre o fundatie pentru protectia animalelor.

“Cautam de ceva vreme o ocazie potrivita sa oferim ceva inapoi comunitatii” spune Mirela Gitlej, manager si co-proprietar CityShop. “Ceea ce ne-a impresionat cel mai mult a fost gradul de implicare de care dau dovada voluntarii de la CharityGift.ro. Acest gen de efort dezinteresat nu a putut decat sa ne inspire sa le urmam exemplul si sa daruim si noi la randul nostru. Totul a venit in mod firesc. Cum iubim animalele foarte mult, am decis sa le ajutam cumva prin acest demers. In fond, putem lasa mediul urban sa ne darame sau putem decide sa schimbam prin ceva situatia actuala prin a face un bine.” declara Mirela Gitlej.

Fondat in anul 2007 in inima Bucurestiului, City Shop vinde senzatii pentru oameni aparte. “Bucurestiul nostru este vesel si plin de culoare. Am invitat o echipa de artisti sa ne picteze orasul in care vrem sa locuim impreuna. O bucurie vestimentara, intr-un loc unde stresul si praful suportat in fiecare zi ne face sa uitam de micile nostre placeri consumeriste.” descrieMirela Gitlej magazinul sau. Un experiment si o experienta in sine, boutique-ul promoveaza numeroase branduri prezente pentru prima oara in Romania: Kangol, Gorin sau Sugar. City Shop ofera un colt de “urbanestetica” in mijlocul unui oras inca gri.

CharityGift.ro este un proiect de voluntariat 100%, dedicat responsabilizarii individuale si sociale. CharityGift.ro functioneaza ca un magazin online, o platforma pentru expunerea de produse din partea furnizorilor care astfel se angajeaza sa directioneze, partial sau in totalitate, contravaloarea acelor produse unor cauze sociale pe care aleg sa le sustina. Pana astazi, www.charitygift.ro a inregistrat peste 18 000 de vizite si 14 300 de vizitatori unici, din peste 30 de tari. In perioada 17 noiembrie – 16 decembrie 2008, prin intermediul CharityGift.ro, s-au vandut aproximativ 150 de produse in valoare de peste 4000 lei.

Dupa ce am luat la cunostinta diversele motive pentru care unii au mers la vot si altii nu, am inclinat spre a merge la vot. Parea cea mai rationala solutie. Motivele pareau clare, dar cel la care m-am oprit a fost ‘datoria fata de mine insumi’, pentru ca a vota e un drept si nu o obligatie.

Din pacate, aceasta ‘datorie fata de mine insumi de a vota’ a dat totul peste cap. Eu ma consider dator sa-mi ofer sau sa incerc sa obtin tot ceea ce e mai bun, am gandit. Pus in fata actului de a vota, m-am trezit in fata unei probleme inverse: as vota un candidat care sa reprezinte ‘raul cel mai mic’, caci marea de candidati se diferentiaza prin coloratura politica si diferente de exprimare (in functie de cat de bine reusesc sa-si faca o campanie).

Devreme ce am plecat de la premisa ca mi-as dori ce e mai bun pentru mine, am realizat ca ma aflu in situatia de a vota ce e mai putin rau pentru mine, dar in esenta, e tot rau. Iar in acest caz, am prefer sa las hazardul la treaba. Deci, nu am mers la vot.