Blog Deschis … acum tu dai tonul!

Discutia lui stefan cu lizandia, mi-a adus in memorie aceasta replica, pe care o aud de ani buni deja de la prieteni, colegi, familie: “As pleca din Romania pentru totdeauna”.

Uneori o gandesc si eu. Argumentele sunt implacabile.

Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita;

in Romania presedintele recunoaste ca minte si afara nu e revolutie – toata lumea il lauda ca a recunoscut;

in Romania nu sunt recunoscute meritele;

in Romania un primar care a lasat primaria fara visterie e numit ministru al economiei;

in Romania iti mor cei dragi cu zile pentru ca nu ai bani sa dai la doctor; in Romania politia nu prinde niciun infractor (Elodia, jaf armat Brasov, jaf banca din Cluj etc), dar calca in picioare cetateanul oarecare;

in Romania judecatorii invata la institut Procesul lui Kafka si apoi il repeta toata viata;in Romania functionarul te scuipa in fata si apoi iti trimite decizia de impunere pe ultimii 5 ani;

in Romania aduci bani de acasa ca sa-ti pastrezi firma; etc…etc…etc…

in Romania sunt atat de multe legi incat nu ai cum sa nu incalci vreuna;

Mai spuneti voi, eu deja nu mai pot sa-mi aduc aminte toate celelalte, ca ma apuca greata.
Este asta Romania? Suntem noi astia? Ne vad atat de gresit strainii?
Daca plec, port Romania asta mai putin in mine? Sunt mai bun eu insumi? Voi fi mai civilizat, mai competent, mai muncitor in alta parte?

De ce nu pot fi asa aici?

..E aiurea sa credem ca legalizarea unei indeletniciri atat de vechi ar putea avea efecte in sfera controlului sau macar a monitorizarii; ceea ce pateaza imaginea oricarui individ din lumea asta, intotdeauna va face parte din sfera tabu a societatii noastre, in familia lucrurilor stiute, acceptate dar nerecunoscute oficial; deci legalizarea aceasta seamana, ca multe alte proiecte legislative de doi bani, cu o intensa frectie la un picior de lemn…care pe deasupra, mai si arde acum…

Guest post by Radu

Sunt sigur ca la citirea urmatoarei fraze cativa or sa strambe din nas. Ei bine, sa-i largesc la nara!
Da ma, am vazut Zeigeist the movie si vi-l recomand si voua! Nu stiu cate idei revolutionare, cate adevaruri zdrobitoare si cata manipulare poarta filmul asta in el. Stiu insa ca prin definitie, ai fost avertizat: este un film! Un film cotat cu 8.7 din 10 puncte, pe IMDB. Niste blogari mai de doua prune, care fac mai multe fite decat bani, au zis ca este un film pentru idioti. Eu cred ca este un film pentru semidocti. Unul care mi-a placut din mai multe motive:
1.Sa incepem cu structurarea subiectelor pe trei parti, religie, politica si bani. Adica: bani, bani si…bani.
2.Continuam cu partea artistica, care este frumoasa prin simplitate. De la cadre goale in care esti mentinut in priza audio, la cadre gen prezentare PPS, pana la o canonada de fulgere, audiovizuale…toate sunt puse acolo unde trebuie. Iti place, astepti, primesti..
3.Partea de informare (mistificata ori adevarata) este asa cum mi-am dorit io ca un blond nativ sa fie. Te incita sa gandesti (doh)…iti lasa timp sa ajungi la rezultat, inainte de a ti-l da in gura. Stiam io, vei spune satisfacut! Nu se inghesuie nimic pe numarul ala limitat de cadre, nici o informatie nu scapa fara a fi evidentiata, repetata.
4. Este un film antiamerican facut de americani. Imi place asta, mai mult decat sa port chiloti imprimati cu steagul cu steluzde. Imi place pentru ca sunt un fals antiamerican, care scrie aceste randuri ajutat de Intel si Microsoft. Imi da puterea sa nu ma scarbesc de fatarnicia confratilor antiamericani care dezaproba America, ragaind a hamburgeri si Coka Cola. Imi place pentru ca mi-a dat puterea sa vizionez imagini despre 11/9, subiect care organic mi-a provocat greata ani de zile.
In concluzie: Zeitgeist este un film duplicitar, o tragi-comedie artistico-documentara in care ni se spune cate cacaturi ne-am facut unul altuia si lumii in care traim, in goana dupa ceva ce fabricam tot din cacat. Ni se spune clar ca asta este materia prima din care ne-am construit lumea, zeul la care ne inchinam si mancarea ce o servim copiilor nostri. Si dupa ce ne spune ca suntem praf-tandari, ne spune ca suntem niste minuni si ca atata timp cat suntem oameni, inca nu-i totul pierdut.
Eu zic ca merita sa vedeti filmul asta, indiferent de motiv, sau macar ca sa ma contraziceti pe mine.
Contradictia este in spiritul epocii!

Doamne ce mai pot sa urasc efectul de turma! Bineinteles, urasc efectele de turma cand e vorba de turme din care nu fac parte. Astazi voi vorbi pe tema turmei de dragobeti si anume acei vajnici partizani care incearca sa resusciteze ‘Dragobetele’.

De ce am ales aceasta tema? Pentru ca sunt asaltat de mesaje in care mi se cere sa sarbatoresc 24 februarie ca fiind ziua in care se iubeste romaneste. Pai cum se iubeste romaneste? Sau chinezeste? Sau americaneste? Au aia ceva ce noi n-avem sau avem noi ceva ce n-au alte natii? Da? Nu? De fapt avem: o mandrie nationala care se manifesta cum nu se poate mai nepotrivit. Aproape nimeni, in afara de cativa folcloristi nu auzise de dragobette inantea marketarii Sfantului Valentin. Acum (de fapt de cativa ani), ca tot au intrat americanii masiv pe piata romaneasca, s-au gasit si hulitorii Sfantului Valentin, ucenicii vrajitori care ne invata ca daca esti roman, tre sa fii mai cu curul pe sus decat altii.

Ma gandeam ca daca ar veni nordicii si ar incepe sa marketeze religia lor de vikingi care sa creeze o noua moda, ar aparea imediat niste fosile care sa invie cultul lui Zamolxe. Si inca o buba. N-am auzit pe nici unul din propagandistii astia dragobeti de trei lulele trei surcele sa zica: ok, daca tie ti-a picat cu tronc  Sf. Vali, baga mare. Nu, domle, daca nu esti dragobeat e clar ca esti vandut capitalistilor care ne sug sangele. Si da, nicicum nu e bine. Din aceea.