Instalarea aplicatiilor

In principiu instalarea aplicatiilor este aproximativ la fel precum in Windows Vista, cu mentiunea ca User Account Control (UAC) in sfarsit a devenit ceea ce trebuia sa fie de la inceput, si anume un utilitar care sa ajute la securizarea sistemului. In aceasta versiune de Windows o face cu succes pe configurarea medie, configurare ce este implicita de altfel. UAC pune intrebari doar in punctele esentiale, iar in rest se observa faptul ca modificarile pot afecta sistemul folosind butoane sugestive din punct de vedere vizual.

Cu toate ca Windows este sistemul de operare cu cel mai bun suport pentru aplicatiile vechi destinate versiunilor anterioare, anumite chestii, chiar cu suport oficial pentru Vista, pun probleme la instalare, sau daca se instaleaza, s-ar putea sa devina rezidente deoarece nu se mai pot dezinstala dupa metode standard. Se prea poate ca acest aspect sa fie influentat si de faptul ca subsemnatul foloseste o versiune 64-bit, iar unele installere sunt incapatanate si vor sa se puna in Program Files in loc sa se instaleze in Program Files (x86) unde le sta bine aplicatiilor 32-bit.

Rularea aplicatiilor

Atunci cand vine vorba despre rularea aplicatiilor, un lucru este sigur: precum Windows Vista sau ultimele versiuni de Mac OS X, Windows 7 este dependent de memoria RAM instalata. Nu conteaza atat de mult calitatea memoriei (viteza, latenta) cat conteaza cantitatea instalata. Am facut o instalare pe o masina cu 1GiB RAM. Sistemul se simte aproximativ cum se simte unul cu Windows Vista si aceeasi cantitate: incet si ineficient. Windows XP se descurca mult mai bine in asemenea situatii. Din fericire, Windows 7 beneficiaza deasemenea de prezenta ReadyBoost, deci la adaugarea unui flash drive ce suporta aceasta tehnologie, computerul incepe sa se comporte decent chiar si cu 1GiB RAM.

Pe de alta parte, pe masina curenta pentru teste dispun de o cantitate de memorie de 6GiB RAM, iar aceasta se reflecta foarte bine asupra comportamentului sistemului. Desi dispun de un procesor relativ lent, iar in Windows Experience Index are o nota de 5.5/7.9, adica cea mai lenta componenta din sistem, acesta nu se simte in rularea aplicatiilor uzuale ce nu cer putere mare de procesare. In schimb, comparat chiar si cu Vista, SuperFetch-ul din Windows 7 (daca se mai numeste asa tehnologia) isi face treaba mult mai bine decat in versiunile anterioare. Aplicatiile mele uzuale au o viteza de lansare fara precedent, iar anumite chestii, gen browser (Firefox 3.0.x) se misca mai bine comparat cu orice alt sistem de operare ce l-am folosit pana acum, si nu sunt putine la numar. Deci memoria este importanta iar beneficiile sunt uriase. Pretul memoriei a scazut foarte mult in ultimii 2 ani, deci aceasta nu mai reprezinta un impediment, comparat cu perioada de pe vremea lansarii Windows Vista.

Singurele situatii in care sistemul a inceput sa se comporte lent a fost fie in cazul multor aplicatii ce necesitau timp de procesor si erau multe la numar, fie in cazul operatiilor ce lucrau intensiv cu disk-ul. Deci cu ambele core-uri incarcare si cu prioritate standard, anumite probleme de task scheduling apareau la acest nivel. In alta ordine de idei, reducerea prioritatii aplicatiior ce se bat pentru procesor, ducea la revenirea comportamentului normal, cu penalizarea de viteza de rigoare in ceea ce priveste procesele trecute in plan secund. Din pacate aplicatiile ce se bateau pentru disk, nu pot fi calmate prin metoda de mai sus, singurele solutii find fie sa se ruleze mai putine astfel de procese in paralel, fie hardware mai rapid pe partea de disk-uri, desi putini se incumeta la un RAID 0 (mirroring). Din fericire, aplicatia Resource Monitor, accesibila din Task Manager, a primit o interfata mai uzabila decat versiunea din Windows Vista. Cu aceasta se pot monitoriza mai usor procesele ce necesita acces la disk, fiecare in parte cat efort depune asupra acestei componente.

In alta ordine de idei, subsemnatul ruleaza in jur de 58-60 de procese in mod uzual, lucruri care includ si serviciile ce pornesc odata cu sistemul, iar la configuratia mea modesta (exceptand RAM-ul) masina se comporta excelent.

Partea de jocuri

Windows 7 vine in mod implicit cu DirectX 11, desi la ora actuala in hardware exista suport pentru maxim DX 10 sau 10.1 in functie de producatorul chipurilor. Nu o sa imi exprim pareri pe marginea “necesitatii” unui nou API DirectX. Dar pot sa spun ca Windows 7 este optimizat pentru lucrurile aparute din ultima perioada. Nu sunt un gamer constant, de altfel jocurile imi ocupa putin timp si nu reprezinta o chestie importanta. Dar preferintele clasice gen Splinter Cell Chaos Theory sau Hostile Waters – Antaeus Rising, aparute pe vremea Windows XP, refuza sa ruleze sau sa ruleze corect sub Windows 7, partial si datorita suportului de sunet modificat intre timp.

In rest, aparitiile relativ recente pe care am apucat sa le joc au un comportament destul de bun sub Windows 7. Chestia aceasta este oarecum confirmata si de faptul ca pentru prima oara obtin in 3D Mark rezultate mai bune in 2003 fara de 2001 SE. Am incercat sa rulez un set complet, de la prima pana la ultima versiune a acestui benchmark, dar din pacate 2006 si Vantage au refuzat sa ruleze pe aceasta platforma. Avand in vedere ca detin o configuratie exotica, rezultatele testelor nu sunt concludente, deci prefer sa nu le postez. Oricum, conform declaratiilor Microsoft, acest sistem de operare aduce suport superior Vista si pe partea de gaming, deci asteptam versiunea finala pentru a ne putea pronunta complet. Modul de compatibilitate cu versiunile anterioare ale Windows valoreaza ca si inainte, tot cat o ceapa degerata in majoritatea cazurilor ce tin de gaming.

Va urma …

Post from: Blog Deschis ... acum tu dai tonul!

Windows 7 Beta – Partea 2

No related posts.

Ca orice om curios cu ocupatii in de-ale IT-ului, inca de prin Ianuarie am pus mana pe o copie a OS-ul pomenit in titlu, desi abia saptamana aceasta pe la inceputuri am reusit sa gasesc timp si loc de potentiali nervi pentru a-l instala. Contrar asteptarilor mele, situatia nu era atat de neagra. De fapt nu este neagra deloc. Desi stau mai mult sub Linux sau FreeBSD iar Windows am doar pe notebook si il folosesc mai mult pentru dezvoltare de soft ce tine de platforma respectiva, deci Windows-ul nu este optiunea principala, de data aceasta am avut o revelatie. Vista nu mi-a placut de la inceput iar motivele sunt diverse. Tin doar partial de carcotelile uzuale. Deci am pastrat XP-ul si am considerat ca nu este nevoie de un upgrade la licenta.

Dar, spre deosebire de toate editiile anterioare de Windows, exceptand Windows NT 4.0 Workstation cu care am facut cunostinta relativ recent intr-o masina virtuala, Microsoft Windows 7 este primul Windows ce mi-a placut de la inceput, desi este inca departe de a fi sistemul de operare perfect. De fapt asa ceva nu o sa se intample vreodata cu un sistem de operare comercial. Trebuie sa se vanda si nimeni nu o sa cumpere urmatoarea versiune daca versiunea anterioara se apropie asimptotic de perfectiune.

Instalarea

Installer-ul este foarte simplu. Aduce a installer de Vista. De fapt, help-ul de la inceput are o mica scapare deoarece in title bar scrie ceva despre ‘Installing Windows Vista’. Chiar si Microsoft recunoaste faptul ca este doar o evolutie a Vista si nu o revolutie, desi versiunea majora se schimba. I-as zice mai degraba Windows 6.1, dar marketingul da mai bine cu 7. Sa trecem peste aceasta. Desi este foarte simplu si destul de ‘idiot proof’, practic singura chestie idioata (in sensul de: nu se instaleaza pe un HDD gol) ce o permite fiind stergerea partitiilor sau formatarea lor. Dar, in acelasi timp, pe langa faptul ca este simplu, installer-ul sau particula lui ce se ocupa de managementul disk-urilor este de-a dreptul retarda. Din cele 3 HDD de care dispun, i-am rezervat unul, gol complet, fara partitii. La prima incercare de instalare, vedea discul ca offline (WTF?), dupa care ce in sfarsit l-a vazut cum trebuie, a inceput sa bazaie ceva despre BIOS si despre faptul ca setup-ul actual nu i-ar permite sa boot-eze. Eu inteleg ca este ‘idiot proof’ dar ar trebui sa se ocupe de el de instalare si eu de BIOS, nu sa imi interzica orice interactiune.

Dupa reboot si putina bibileala prin BIOS, am ajuns iarasi la pacostea aceea de disk manager. De data aceasta crapa fara o eroare explicita si ma trimitea sa citesc install log-ul. CARE LOG? Inca nu apucase sa scrie ceva pe disk-uri, inafara de crearea partitiei si format, iar butoane magice care sa deschida loguri am cautat pe toate partile.

Dupa inca un reboot, si inca putina bibileala prin BIOS unde am dezactivat interfata SATA de la disk-urile 1 si 2, am reusit in sfarsit sa pornesc installer-ul. Instalarea propriu zisa a fost destul de rapida. Ochiometric cred ca este apropiata de cea a XP-ului ca timp, dar spre deosebire de XP ce vine pe CD, Windows 7 cere musai un DVD, iar spatiul pe disk ce il ocupa este substantial mai mare. Din moment ce mi-am pus direct versiunea 64-bit pentru a putea adresa toata memoria instalata de care dispun, spatiul ocupat deasemenea este mai mare, avand in vedere ca suporta si aplicatiile 32-bit. In fine, nu ma plang. La un HDD de 500GB ar fi oarecum ciudat sa ma plang ca OS-ul imi ocupa peste 16GB.

Primele impresii de dupa instalare

Update-urile, activarea, etc. au fost facute chiar in timpul instalarii, scutindu-ma astfel de munca suplimentara. Spre surprinderea mea, desi nu am hardware de ultima generatie, placa video (despre care va povesteam aici) avea inca de dupa primul login accelerare 3D, al meu SoundBlaster incepuse sa reproduca sunetele din OS, etc. Am fost placut surprins sa descoper faptul ca in sfarsit si Windows-ul imi recunoaste aceste componente de la prima rulare.

Inca de la inceput am fost somat sa imi instalez un antivirus pentru ca securitatea sistemului este pusa in pericol. Am trantit o copie de Avira Classic ce pana acum nu pare a avea probleme cu noul host. De altfel inca de la primul dublu click pe installer, UAC-ul (User Access Control) s-a dovedit a fi in sfarsit un ’security feature’ si nu mizeria din Vista despre care Microsoft a inceput sa o dea la intors. Cere confirmarea doar in pasii esentiali, iar in rest, desi se abtine sa tranteasca pop-up-uri enervante, pictogramele atase butoanelor sau link-urilor avertizeaza utilizatorul asupra faptului ca acele operatiuni necesita privilegii elevate de administrator. Dupa multa vreme de la lansarea Windows-ului ca sistem multi-user cred ca este in sfarsit uzabil din punctul de vedere al privilegiilor. XP-ul este chin daca se apeleaza la user si superuser, UAC-ul din Vista e pacoste, deci pentru o buna securitate, fara a avea interferente, tot la user si superuser, folositi separat se ajunge. Deci Microsoft demonstreaza ca se poate si asa (sau ma rog, altfel).

Nu comentez boot time-ul, presupus mai rapid decat in cazul XP si Vista, pentru ca idealul meu este sa dau cat mai putine reboot-uri. Voi reveni in partile urmatoare cu detalii despre acest subiect.

Instalarea driverelor

Microsoft nu a mintit nici pe partea de suport in Windows 7 a driverelor de Vista, desi loc de optimizare mai este. Ideea este ca ele sunt suportate, ceea ce este un lucru foarte bun, avand in vedere situatia de acum 3 ani cand producatorii de harware au fost prinsi cu pantalonii in vine de catre noua lansare. Am pus mana pe drivere nVIDIA (video, chipset), Creative, etc. direct de la producatori, build-uri pentru Vista x86-64. Desi aveam versiunile instalate din software repository-ul Microsoft, am vrut sa testez direct software-ul facut de catre producatorii hardware-ului si de a beneficia de anumite facilitati, inexistente in cele oferite de catre Microsoft. Functioneaza fara probleme si din fericire au semnatura digitala. Spun din fericire pentru ca noul ‘feature’ retard al Vista SP1 de a forta folosirea exclusiva a driverelor cu semnatura digitala s-a propagat si in Windows 7, chiar in pre-release. Chestia aceasta mi-a pus piedici in utilizarea anumitor aplicatii ce isi instaleaza propriile drivere, iar asa numitele ‘workarounds’ ce functionau sub Vista, sub Windows 7 sunt imposibil de aplicat. Deci una calda, una rece. Din fericire nu dispun de hardware exotic (cel putin nu era in instalarea de baza), iar daca nu o sa imi mearga game-pad-ul, atunci o sa gasesc eu o adresa de mail unde sa trimit ceea ce am zbierat in Notepad.

Va urma …

Post from: Blog Deschis ... acum tu dai tonul!

Windows 7 Beta – Partea 1

No related posts.